Washington Post: România n-are duşmani externi, dar are şapte servicii. Cu toate astea, nu poate găsi un avion

  Ştirea prăbuşirii avionului pilotat de Adrian Iovan în Munţii Apuseni a ajuns în presa americană cu o urmă de stupefacţie în faţa faptului că România, „o ţară cu 19 milioane de locuitori, dar fără duşmani externi, are şapte servicii de informaţii” şi, cu toate acestea, nu a putut localiza epava unui avion de mici dimensiuni „pentru ca salvatorii să ajungă suficient de repede la victime”.
  Depeşa Associated Press de la Bucureşti publicată de Washington Post în secţiunea „Europa” a cotidianului american menţionează şi că „unul din cele şapte servicii, a investit 40 de milioane de euro în sistemul de apelare de urgenţă şi, cu toate acestea, cele şase telefoane ale supravieţuitorului care a apelat 112 nu au părut să fie suficiente pentru a primi ajutor la timp”.
  Serviciile de informaţii la care se face referire, fără a fi nominalizate, sunt Serviciul Român de Informaţii (SRI), Serviciul de Informaţii Externe (SIE), Serviciul de Telecomunicaaţii Speciale (STS), Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP), Direcţia Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul MAI (aşa-numitul „Doi şi un sfert”), Direcţia Generală de Informaţii a Armatei (DGIA), în fapt şase la număr. Al şaptelea serviciu post-decembrist, Serviciul Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie (SIPA), înfiinţat de Mircea Ionescu Quintus în 1991 în cadrul Ministerului Justiţiei, a fost desfiinţat în 2006 de Monica Macovei, fiind considerat nenecesar. În acelaşi an, prin Hotărâre de Guvern s-a înfiinţat, în schimb, Direcţia pentru Prevenirea Criminalităţii în Mediul Penitenciar (DPCMC), o structura în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, justificată cu argumentul că ar preveni acţiuni ilegale ticluite în închisori.
„Românii au răspuns cu furie”
  Titrată de Washigton Post „Prăbuşirea unui avion mic în România dezlănţuie mânia publică”, povestea aeronavei care a aterizat forţat luni, în Munţii Apuseni, include reacţia autorităţilor după operaţiunea de salvare în lipsa coordonatelor, „furia publică crescândă”, dar şi „încercarea premierului Victor Ponta de a salva aparenţele”.
  „Căderea unui avion de mici dimensiuni în munţi nu ar fi, în mod obişnuit, un motiv suficient să înfurie o întreagă ţară sau să ameninţe Guvernul”, constată autorul depeşei, contabilizându-i inclusiv pe „cei patru oficiali, cu tot cu ministrul de Interne, care au demisionat sau au fost daţi afară”.
  Situaţia în România a fost însă diferită. „Românii au răspuns cu furie pe reţelele de socializare sau în talk-show-uri după ce s-a aflat că cel maai puţin afectat dintre răniţi sunase de şase ori să ceară ajutorul autorităţilor. Patru ore şi jumătate le-a luat localnicilor şi pădurarilor să localizeze epava avionului căzut în Transilvania la 1400 de metri altitudine”, scrie Washington Post.


  Publicaţia surprinde şi starea de spirit a celor care au observat din exterior, însă „lipiţi de buletinele de ştiri”, o reacţie guvernamentală. „Guvernul în general nu face nimic şi nu a făcut nimic nici de această dată pentru a localiza avionul. Operaţiunea de salvare a fost ca un şvaiţer. Erau găuri peste tot”, rezumă profesorul de aviaţie Nicolae Şerban Tomescu, citat de AP.
7 servicii de informaţii la 19 milioane de locuitori şi „niciun duşman extern”
  Furia publică a mers „în crescendo”, observă autorul, dând şi o explicaţie: „mulţi au considerat că Guvernul nu a fost în stare să strângă echipamente de localizare, dar este dispus să investească în tehnică de supraveghere”. „România, o ţară cu 19 milioane de locuitori fără duşmani externi are şapte servicii de informaţii, incluzându-l pe cel intern (SRI, n.red.) şi spionajul extern (SIE, n.red.). Activiştii pentru democraţie susţin că cei de la putere folosesc serviciile pentru a obţine avantaje necinstite în lupta politică şi pentru a dezgropa informaţii compromiţătoare”, scrie Washington Post.
  Serviciul indicat explicit în presa americană, între cele 7, ca fiind una dintre instituţiile care a amplificat nemulţumirea în rândul opiniei publice, este STS. „Unul din motivele furiei este acela că STS, unul din cele şapte servicii, a investit 40 de milioane de euro în sistemul de apelare de urgenţă şi, cu toate acestea, cele şase telefoane ale supravieţuitorului care a apelat 112 nu au părut să fie suficiente pentru a primi ajutor la timp”, scrie publicaţia.
Strategia guvernamentală: „salvarea aparenţelor”
  Aşa cum se vede de la Washington, „reculul e al Guvernului care se pregăteşte să câştige noile alegeri prezidenţiale în noiembrie”. „Ponta încearcă să salveze aparenţele, întrucât el a fost cel care a spus într-un tlak-show luni seară că toţi cei şapte pasageri au supravieţuit. Pentru românii lipiţi de buletinele de ştiri, filmul evenimentelor a fost prezentat prima oară de un oficial al statului ca având un final fericit”, arată autorul căruia nu-i scapă nici replica post-factum, devenită celebră, a fostului şef al ISU, Ion Burlui: „Iarna nu-i ca vara şi la munte nu-i ca la câmpie”.
  Concluziile sunt trase de observatorii români la întreg filmul evenimentelor: „Pilotul a făcut tot ce a putut să îi salveze, dar autorităţile au fost neglijente. De ce le-a luat atât de mult timp? Şi dacă se pierdeau, tot ar fi trebuit să ajungă mai devreme. Nimeni nu trebuia să moară”, crede Iuliana Popescu, agent de securitate, citată de Washington Post.
Sursa:www.gandul.info