În ultima zi de luni din iunie, în plin cod roșu de caniculă, patru localități din județul Alba — Bucerdea Vinoasă, Ighiu, Ighiel și Țelna — au intrat pe programul de apă „cu porția”, după ce, cu doar o zi înainte, operatorul județean anunțase restricții în alte nouă sate, de la Cricău până la Daia Română. Nu din cauza unei avarii mari, ci pentru că rezervoarele nu mai făceau față: căldura și consumul le goleau mai repede decât puteau fi umplute. Iar vara trecută, termometrul de la Alba Iulia urcase la 40,6 grade — cu 0,9 grade peste un record care rezistase din 1947, adică 78 de ani (ziare.com, pe baza datelor ANM).
Pentru o familie din județ, încălzirea globală nu mai e un subiect de la televizor, cu urși polari și ghețari. E robinetul care nu mai curge după-amiaza, factura la curent umflată de aparatul de aer condiționat pornit zi și noapte și roșiile din piață care s-au scumpit. Schimbarea climei a coborât din grafice în bucătărie, în grădină și în portofel. Iată cum arată, urcând treptat de la o gospodărie la întreaga țară.
Oamenii din spatele cifrelor
Cel mai direct o simt cei care trăiesc din pământ. În vara secetoasă a lui 2024 — când, potrivit unei analize Panorama, două milioane de hectare, adică un sfert din suprafața cultivată a țării, au fost afectate de secetă, iar arșița a ținut 46 de zile consecutive — Marian Popa, un fermier din Teleorman care lucrează 1.500 de hectare, povestea: „Am 44 de ani de muncă. A mai fost secetă, dar nu în felul ăsta.” Săpase după umezeală și nu găsise: „Eu am săpat, solul este uscat 5–6 metri în adâncime. Nu există pic de umiditate.”
Problema nu e doar lipsa ploii, ci și căldura care lovește exact când planta are nevoie de răcoare. Aurel Goțea, fermier din Ialomița, explica pentru aceeași publicație de ce i-au rămas știuleții goi: „Arșița a început mult mai devreme, la începutul lunii iunie, plantele nici măcar nu erau dezvoltate suficient, după care, la polenizare, au fost peste 40 de grade.” Când porumbul nu se polenizează, nu se face bob — iar asta se vede, câteva luni mai târziu, în prețul de la raft.
Și albinele duc povara. Răzvan Coman, președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, spunea în septembrie 2025, pentru Agerpres, că producția de miere a scăzut în 2025 cu circa 70% față de un an normal — dintr-o recoltă obișnuită de 20.000–25.000 de tone s-a strâns cam o treime: „În primăvară au fost pierderi foarte mari, care au depășit 50% din familiile de albine.” Un lanț simplu explică dezastrul: seceta din toamna precedentă a lăsat albinele fără polen, intrarea slăbită în iarnă s-a lovit de gerul din februarie–martie, iar floarea de salcâm a fost compromisă.
Județul Alba: apa cu porția și via care se coace prea repede
La noi, primul semn vizibil e apa. Operatorul APA CTTA a justificat programul de furnizare — apă doar dimineața și seara, ca rezervoarele să se refacă — prin „temperaturile ridicate prognozate” și consumul sporit de apă potabilă, „folosită și în alte scopuri, cum ar fi agricultura”. Restricțiile nu s-au oprit la finalul lui iunie: duminică, 19 iulie, pe listă au intrat și Câlnic, Reciu și Gârbova (Ziarul Unirea). Tot la finalul lui iunie, ANM a emis primul cod roșu de caniculă al anului 2026 pentru București și 35 de județe, printre care și Alba — extins apoi la 39 — cu maxime de 35–41 de grade și nopți „tropicale”, în care temperatura nu mai coboară sub 20 de grade (Antena 3, pe baza avertizărilor ANM).
Podgoria Târnave, cea mai mare din Transilvania, spune aceeași poveste, dar cu o răsturnare interesantă. Un studiu al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Blaj arată că, în perioada 2010–2021, temperatura medie anuală din podgorie a crescut cu 1,1 grade față de media multianuală de referință — suficient cât via să pornească mai devreme primăvara, iar perioada de vegetație să se lungească (Revista Ferma / SCDVV Blaj). În anul secetos 2024, culesul a început în podgoriile din România chiar și cu o lună mai devreme decât de obicei. Paradoxal, pe termen scurt asta poate juca în favoarea Transilvaniei: cercetătorii de la Blaj notează că acum „se poate planta viță de vie aproape fără probleme pe toată suprafața dealului”, datorită primăverilor mai timpurii și iernilor mai blânde. Este, însă, un avantaj fragil — coacerea prea rapidă strică echilibrul vinului, iar ce e câștig azi poate deveni problemă mâine.
De la Alba la toată Transilvania
Județul nu e o insulă. La Sibiu, suprafața agricolă calamitată oficial de secetă pedologică a sărit de la doar 2,57 hectare în 2024 la aproape 350 de hectare în 2025 (Mesagerul de Sibiu), iar fermierii județului au redus de la un an la altul suprafețele cultivate cu triticale, orz și ovăz, căutând culturi care rezistă la vremea tot mai capricioasă (Tribuna). Harta se schimbă sub ochii noștri: ce se cultiva „dintotdeauna” într-o zonă nu mai e neapărat ce se va cultiva peste zece ani.
România se încălzește — și plătește
Privind întreaga țară, cifrele oficiale confirmă ce simt oamenii. Potrivit bilanțului climatic al ANM, anul 2025 a avut o temperatură medie de 11,95 grade, cu 1,22 grade peste media perioadei 1991–2020, fiind al patrulea cel mai cald an din istoria măsurătorilor începută în 1901 (Ministerul Mediului). Iar podiumul spune totul despre direcție: cei mai calzi cinci ani măsurați vreodată în România — 2024, 2023, 2019, 2025 și 2020 — sunt toți din ultimii șapte ani, în frunte cu 2024 (13,1 grade în seria stațiilor cu date complete din 1901). În ultimii șase ani, abaterile anuale au depășit 1,5 grade la majoritatea stațiilor, iar intervalul 2012–2025 este cea mai caldă perioadă de paisprezece ani consecutivi de când există observații. Vârful verii trecute: 43,4 grade la Calafat, pe 26 iulie 2025.
Costul nu se măsoară doar în grade. Se măsoară în bani: ministrul agriculturii, Florin Barbu, a estimat pierderile din sectorul vegetal la peste 2,5 miliarde de euro în 2024 (Agerpres), an în care seceta a afectat 2,2 milioane de hectare de culturi de primăvară (Economica.net, pe baza datelor MADR), iar producția medie de porumb a coborât la circa 2,5 tone la hectar (Revista Ferma). Se vede la raft: în 2025, România a avut cea mai mare scumpire a alimentelor din Uniunea Europeană — 6,7%, față de o medie europeană de 2,8%, potrivit datelor Eurostat (Antena 3 CNN). Și se măsoară în presiune pe sistem: în codul roșu de la finalul lui iunie 2026, Transelectrica a estimat vârfuri de consum de aproximativ 8.000 de megawați — valori de iarnă, atinse vara din cauza aparatelor de aer condiționat — iar România a importat în serile acelea până la 2.200 de megawați de la vecini (Economedia).
Cum stăm față de restul Europei
Nu e o poveste doar românească — dar pe continentul nostru se scrie cel mai repede. Raportul „Starea climei în Europa 2025″, publicat în aprilie 2026 de serviciul european Copernicus și Organizația Meteorologică Mondială, arată că Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid: cu 0,56 grade pe deceniu în ultimii 30 de ani, mai mult decât dublul mediei globale de 0,27 grade (WMO / Copernicus). În 2025, cel puțin 95% din suprafața Europei a avut temperaturi peste medie, incendiile de vegetație au ars o suprafață record de peste un milion de hectare, iar mările din jurul continentului au atins — al patrulea an la rând — cea mai ridicată temperatură medie de suprafață măsurată. Valurile de căldură au urcat până dincolo de Cercul Polar: Norvegia, Suedia și Finlanda au avut trei săptămâni la rând cu peste 30 de grade.
La nivel global, Copernicus a clasat 2025 drept al treilea cel mai cald an măsurat vreodată, la 1,47 grade peste nivelul preindustrial — după 2024 (1,60 grade, recordul absolut) și practic la egalitate cu 2023. Media ultimilor trei ani a depășit astfel, pentru prima dată, pragul de 1,5 grade vizat de Acordul de la Paris.
Costul în vieți e documentat științific: cercetătorii de la Institutul de Sănătate Globală din Barcelona (ISGlobal) au estimat, într-un studiu publicat în revista Nature Medicine, că vara anului 2024 a fost asociată cu 62.775 de decese legate de căldură în Europa, cu aproape un sfert mai multe decât în vara lui 2023. România, cu aproximativ 4.940 de decese estimate, ocupă locul cinci în acest clasament, după Italia (peste 19.000), Spania, Germania și Grecia — iar cei mai expuși sunt, peste tot, vârstnicii.
Nu doar căldura: aerul, mâncarea, pământul
Încălzirea vine la pachet cu alte efecte, pentru că au aceeași rădăcină — arderea combustibililor fosili — și se hrănesc unul pe altul.
Aerul. Concentrația medie de particule fine PM2,5 din România a fost în 2024 de 15,4 micrograme pe metru cub — de peste trei ori pragul anual recomandat de Organizația Mondială a Sănătății, potrivit raportului global IQAir. Bucureștiul are, potrivit unui studiu CE Delft realizat pentru Alianța Europeană pentru Sănătate Publică, cel mai mare cost al poluării aerului pe cap de locuitor dintre orașele europene analizate: circa 3.000 de euro pe an pentru fiecare bucureștean (HotNews). România a fost condamnată în 2020 de Curtea de Justiție a UE pentru depășirea sistematică a limitelor de poluare în Capitală (G4Media), iar în decembrie 2025 Comisia Europeană a trimis-o din nou în fața Curții — de data aceasta pentru că nici rețeaua de monitorizare a calității aerului nu respectă cerințele europene (Comisia Europeană). Căldura agravează problema: în zilele caniculare se formează mai mult ozon la nivelul solului, care irită plămânii. Iar un parc auto în care aproape 4 din 10 mașini au peste 20 de ani nu ajută (Autocritica, pe baza datelor DRPCIV).
Mâncarea. Legătura e directă: mai puțină ploaie și arșiță la polenizare înseamnă recolte mai mici, iar recolte mai mici înseamnă prețuri mai mari și dependență de importuri. România deține 8,1% din terenul arabil utilizat al Uniunii Europene, dar produce doar 1,9% din legumele proaspete ale Uniunii, arată o analiză a Monitorului Social (Agerpres).
Pământul. Sudul țării trăiește deja un scenariu extrem: „Sahara Olteniei” acoperă cel puțin 100.000 de hectare doar în județul Dolj, iar specialiștii citați de Digi24 spun că dunele din zona Dăbuleni avansează cu circa o mie de hectare pe an. La nivel național, Strategia privind prevenirea și combaterea deșertificării și degradării terenurilor arată că aproximativ 40% din suprafața agricolă a țării este vulnerabilă la aridizare. Nu e science-fiction, e un proces în desfășurare.
Bolile. Verile mai calde deschid ușa unor boli aduse de insecte: în sezonul 2024 (3 iunie – 31 octombrie), Institutul Național de Sănătate Publică a înregistrat 103 cazuri de infecție cu virusul West Nile, transmis de țânțari, și 20 de decese — cele mai multe îmbolnăviri la persoane de 70–79 de ani (INSP, via MedicHub).
Ce spune un analist: „clima nu poartă război, dar…”
Toate acestea nu se întâmplă izolat. Într-o analiză publicată pe platforma Géopolitique et Action, analistul Eric Gozlan susține o idee care leagă firele: schimbările climatice nu sunt, de regulă, cauza directă a crizelor, ci un „multiplicator de risc” — adâncesc vulnerabilitățile care există deja, de la sărăcie la competiția pentru apă, și pot transforma o tensiune latentă într-un conflict deschis. Este o teză de opinie, nu un fapt stabilit, dar are logică și la scară mică: o secetă nu dărâmă singură o gospodărie, dar peste datorii, prețuri și o recoltă pierdută, poate fi picătura care o rupe.
Ce decide, în lectura lui, deznodământul nu e clima în sine, ci capacitatea de a absorbi șocul — a unei familii, a unei comunități, a unei țări. Iar aici e și partea cu speranță: rezistența se poate construi. Irigații, rețele de apă modernizate, case izolate termic, culturi adaptate, un sistem de sănătate pregătit pentru caniculă — toate mută cursorul.
Ce putem face
Pentru un om obișnuit din Alba, concluzia nu e neputința, ci atenția. Consumul rațional al apei în vârfurile de caniculă chiar contează pentru toată localitatea. Grija față de vecinii vârstnici în zilele de cod roșu poate salva vieți — ei sunt cei mai expuși. Iar întrebările pe care le punem primăriei sau operatorului de apă — despre rezerve, despre rețele, despre planuri pentru veri tot mai lungi — sunt exact cele care grăbesc adaptarea.
Încălzirea globală a încetat să mai fie o poveste despre viitor și despre alte continente. Este vara asta, robinetul ăsta, factura asta. Cu cât o privim mai devreme în față, cu atât ne costă mai puțin.
Surse principale: ANM — Caracterizarea climatică a anului 2025; Ministerul Mediului — analiza ANM 2025; Copernicus — bilanțul climatic global 2025; WMO/Copernicus — European State of the Climate 2025; ISGlobal / Nature Medicine — mortalitatea asociată căldurii, vara 2024; Panorama — ancheta despre seceta din 2024; Agerpres — apicultura în 2025 și pierderile din agricultură în 2024; Eurostat, via Antena 3 CNN — inflația alimentară 2025; INSP — bilanțul West Nile 2024; Alba24, Ziarul Unirea, Mesagerul de Sibiu, Tribuna, Revista Ferma, Economedia, HotNews, Digi24, G4Media; Eric Gozlan — „Climate does not wage war, but it can make war inevitable”, Géopolitique et Action
Foto: Atmospheric Research, CSIRO / Wikimedia Commons (CC BY 3.0)
Despre autor (teza citată): Eric Gozlan este specialist în geopolitică și diplomație paralelă, consilier de guverne și director al International Council for Diplomacy and Dialogue (ICDD). Activează în domeniul „diplomației civile” în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa, unde consiliază guverne pe teme geopolitice, combinând experiența în finanțe internaționale cu misiuni umanitare și de negociere.
