Statele Unite au lansat miercuri, 22 iulie, o nouă serie de atacuri asupra Iranului — a 11-a zi consecutivă a campaniei aeriene americane. Apărarea antiaeriană iraniană a fost activată în mai multe zone ale Teheranului, în vestul, estul și nord-estul capitalei, iar activitate militară a fost raportată și în regiunea Bushehr, unde se află singura centrală nucleară civilă în funcțiune a Iranului. În aceeași zi, secretarul american al apărării Pete Hegseth a acuzat, în Senat, China și Rusia că „facilitează”, la niveluri diferite, acțiunile Teheranului.
Ce au vizat noile atacuri
Loviturile americane au țintit centre de operații militare, capacități maritime, hangare de avioane, depozite de drone și infrastructură logistică militară. Obiectivul declarat al campaniei este „degradarea” capacității Iranului de a amenința transportul maritim prin Strâmtoarea Ormuz, coridorul prin care trece aproximativ o cincime din petrolul comercializat mondial.
Comandamentul Central american (CENTCOM) a justificat operațiunile prin atacurile iraniene anterioare asupra navigației comerciale: Teheranul a lovit peste 30 de nave comerciale în zona strâmtorii, acțiuni care, potrivit CENTCOM, „au pus în pericol sute de marinari nevinovați și au subminat libertatea de navigare”. Presa americană relatează, citând oficiali, că președintele Donald Trump ar fi semnalat și lovituri iminente asupra unor obiective suspectate a fi legate de programul nuclear iranian — un pas care ar marca o extindere semnificativă a conflictului.
Acuzațiile la adresa Chinei și Rusiei
Audiat în comisia de buget a Senatului, unde a cerut fonduri suplimentare de război, Pete Hegseth a afirmat că atât China, cât și Rusia sprijină „la niveluri diferite” acțiunile Iranului, fără a detalia public măsurile de descurajare avute în vedere. Potrivit unor informații de presă citate în audiere, Beijingul s-ar fi pregătit încă din aprilie să livreze Iranului sisteme de apărare antiaeriană, iar Moscova ar fi transferat tactici avansate de utilizare a dronelor, dezvoltate în războiul din Ucraina.
Costul campaniei pentru Statele Unite a ajuns, potrivit lui Hegseth, la 37,5 miliarde de dolari — iar oficialul a admis că suma reală este probabil mai mare. O operațiune de escortă navală în Strâmtoarea Ormuz a permis, în paralel, tranzitul a circa 500 de milioane de barili de petrol, în ciuda atacurilor iraniene.
De unde a pornit și unde s-a ajuns
Războiul dintre Statele Unite și Iran durează, de fapt, de la sfârșitul lunii februarie 2026. Un armistițiu mediat în iunie de Qatar și Pakistan s-a prăbușit la începutul lui iulie, când ostilitățile au fost reluate — iar de atunci loviturile americane au continuat zi de zi, actuala campanie aeriană ajungând miercuri la a 11-a zi consecutivă. Pe fondul reluării ostilităților, Washingtonul a impus o blocadă asupra porturilor iraniene, vizând exporturile de petrol care susțin economia Teheranului. Au urmat atacuri asupra petrolierelor care încercau să ajungă la terminalul iranian de pe insula Kharg și amenințări ale Iranului că va lovi infrastructura energetică a statelor din Golf aliate SUA. Apelurile la negociere — inclusiv cel al Pakistanului — au rămas până acum fără rezultat.
Ce poate însemna pentru România
România nu importă petrol iranian, dar prețul carburanților urmează cotațiile internaționale ale țițeiului, iar un conflict prelungit în Golf se transmite, de regulă, și la pompele din județul Alba, cu un decalaj de câteva săptămâni. Presiunea pe piața petrolului este deja vizibilă: prețurile la pompă au crescut în România în ultimele zile, pe fondul sistării exporturilor de carburanți din Kazahstan — un factor separat de conflictul din Golf, dar care se suprapune peste acesta. O escaladare către infrastructura nucleară iraniană ar duce, cel mai probabil, la noi creșteri ale cotațiilor — o evoluție de urmărit, nu o certitudine.
Foto: Amir Pashaei / Wikimedia Commons (CC BY-SA 4.0)
