Într-un birou de contabilitate din Alba Iulia, o angajată trece de la introdus manual facturi la verificat ce a introdus programul în locul ei. Munca nu a dispărut. S-a mutat. Din „bate la tastatură” a devenit „verifică dacă e corect și explică unde nu e”.
Această mutare, repetată de milioane de ori, este subiectul unui raport publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) — „Skills in the AI age” (Competențele în era inteligenței artificiale), nr. 60 din seria OECD Artificial Intelligence Papers, aprobat de Comitetul pentru Politici Digitale al organizației pe 27 martie 2026.
Raportul are o concluzie care contrazice atât panica, cât și entuziasmul: inteligența artificială nu distruge locurile de muncă în bloc, dar schimbă ce anume ți se cere să știi. Iar aici România stă prost.
Cifra care ne privește direct
Adoptarea AI în firmele europene a crescut de la aproximativ 7% în 2021 la 20% în 2025, arată datele OECD. Creșterea e explicată în bună parte de apariția instrumentelor de tip ChatGPT sau Copilot, disponibile din 2022.
Numai că media ascunde diferențe uriașe. În graficul care compară ratele de adoptare din fiecare țară, România apare pe ultima poziție dintre economiile incluse în raport — sub 10%, față de peste 40% în Danemarca, prima clasată. Media Uniunii Europene este de aproximativ 20%.
Asta nu e o statistică abstractă. Firmele care folosesc AI produc mai mult cu aceiași oameni, iar diferența de productivitate se transformă, în timp, în diferență de salarii și de competitivitate. O firmă din Alba care concurează pentru contracte cu o firmă daneză nu concurează doar cu angajații ei, ci și cu instrumentele pe care aceștia le folosesc.
Cine e afectat, de fapt
Aici raportul răstoarnă o presupunere comună. Ocupațiile cel mai expuse la inteligența artificială sunt cele calificate, „de birou”: specialiștii IT, specialiștii în afaceri, managerii, directorii executivi, inginerii. La polul opus, cel mai puțin expuse sunt curățenia, agricultura, silvicultura și pescuitul, ajutorii de bucătărie, muncitorii necalificați.
Dar „expus” nu înseamnă „înlocuit”. OECD subliniază diferența:
- Expunere la AI = o parte semnificativă din sarcinile tale pot fi accelerate sau transformate de AI
- Risc de automatizare = postul tău poate dispărea.
Iar cele două nu se suprapun. Ocupațiile înalt calificate sunt cele mai expuse, dar au cel mai mic risc de a fi automatizate, pentru că se bazează pe gândire non-rutinieră și pe relații cu oamenii. În schimb, riscul de automatizare e mai mare la construcții, agricultură, producție și transporturi — meserii unde nu AI-ul singur, ci combinația dintre AI și robotică face diferența.
Între 2022 și 2024, aproximativ un sfert dintre angajații din țările OECD erau deja expuși la AI generativă, adică cel puțin 20% dintre sarcinile lor puteau fi asistate de astfel de instrumente.
De ce firmele mici rămân în urmă
Raportul identifică un tipar constant: adoptă AI mai ales firmele mari, cu resurse financiare, și start-up-urile, care sunt prin natura lor deschise la tehnologii noi. Întreprinderile mici și mijlocii rămân în urmă din trei motive — costuri, lipsa infrastructurii și lipsa oamenilor care știu să lucreze cu aceste instrumente.
Jumătate dintre IMM-urile care nu folosesc AI generativă invocă lipsa competențelor ca barieră. În sectoarele financiar și de producție, lipsa de competențe este al doilea motiv ca frecvență pentru care firmele nu adoptă AI, imediat după costuri.
Pentru economia județului Alba, dominată de firme mici și mijlocii din producție, comerț și servicii, această constatare are o traducere directă: bariera nu e atât prețul tehnologiei — multe instrumente sunt ieftine sau gratuite — cât faptul că nu are cine să le pună la treabă.
Ce competențe cere, concret, piața
OECD împarte competențele necesare în trei categorii:
Competențe de bază — citit, socotit, cunoștințe științifice. Par banale, dar raportul arată că un nivel scăzut de alfabetizare și, mai ales, de competențe numerice este o barieră reală în folosirea eficientă a oricărei aplicații digitale.
Competențe digitale — de la nivelul minim (folosirea unui calculator, căutarea de informație, programe de birou) până la cele avansate (programare, învățare automată, prelucrare de date). Cei cu competențe AI avansate sunt încă rari: aproximativ 1% din forța de muncă, deși numărul lor aproape s-a triplat în mai puțin de un deceniu.
Competențe complementare — gândire critică, creativitate, colaborare, comunicare, capacitatea de a învăța în continuare. Sunt cele care contează cel mai mult în interacțiunea cu sistemele AI și în adaptarea la sarcini care se schimbă.
Datele privind anunțurile de angajare confirmă acest ultim punct. În ocupațiile puternic expuse la AI, 72% dintre posturi cer cel puțin o competență de management, iar 67% cel puțin o competență legată de procese de business. Peste jumătate cer competențe sociale, emoționale sau digitale.
Cu alte cuvinte: nu se caută în primul rând programatori. Se caută oameni care înțeleg ce fac și pot coordona munca — inclusiv munca făcută de o mașină.
Riscul care se vede deja: polarizarea
Raportul avertizează asupra unei consecințe cu efecte sociale. AI automatizează activitățile rutiniere și crește cererea pentru competențe analitice și tehnice avansate. Rezultatul, în absența unor intervenții, este o piață a muncii care se golește la mijloc: rămân, pe de o parte, locuri de muncă bine plătite în tehnologie, finanțe și servicii profesionale și, pe de altă parte, munci de servicii prost plătite — cu tot mai puține trepte de urcat între ele.
Cei mai afectați ar fi tinerii, adulții cu competențe învechite și grupurile deja dezavantajate.
Un al doilea decalaj este cel geografic. Dezvoltarea și adoptarea AI sunt concentrate în orașe mari și în hub-uri tehnologice, unde există infrastructură, investiții și oameni calificați. Zonele rurale, notează raportul, au mai puține șanse să beneficieze de câștigurile de productivitate. Pentru un județ ca Alba, cu o populație rurală importantă și cu localități în care conexiunea și accesul la formare rămân inegale, acest punct merită citit ca avertisment, nu ca statistică străină.
Ce fac alte state
Raportul descrie măsuri deja în funcțiune, utile ca reper:
- Finlanda a dezvoltat, împreună cu Universitatea din Helsinki, cursul online gratuit „Elements of AI”, disponibil tuturor cetățenilor și tradus în mai multe limbi
- Estonia a lansat în 2025 programul național „AI Leap”: în prima fază, peste 20.000 de elevi de liceu și 3.000 de profesori, iar din 2026 extindere la 38.000 de elevi din învățământul profesional. Investiție inițială de 3,2 milioane de euro, care crește la 6 milioane în al doilea an. Include laptopuri gratuite pentru elevii din familii cu venituri mici și acces la resurse în zonele rurale
- Germania subvenționează formarea angajaților aflați în risc de disponibilizare din cauza transformării digitale: pentru firmele mici, statul acoperă integral costul cursului și 75% din salariu pe durata formării
- Marea Britanie oferă „Skills Bootcamps” — cursuri gratuite de până la 16 săptămâni, la finalul cărora participantul primește garantat un interviu de angajare
- Spania a lansat un plan de microcertificări pentru adulți între 25 și 64 de ani, cu 70% din costul cursului acoperit din fonduri europene.
OECD și Comisia Europeană lucrează, în plus, la un cadru comun de alfabetizare în AI, care va sta la baza primei evaluări internaționale a acestei competențe, în cadrul testelor PISA din 2029.
Ce rămâne de reținut
Raportul nu spune că roboții iau slujbele. Spune ceva mai puțin spectaculos și mai apăsător: că diferența dintre cine câștigă și cine pierde din această tranziție se decide prin formare, iar formarea adulților stagnează sau chiar scade în multe țări. Cel mai puțin participă exact cei care ar avea cea mai mare nevoie — lucrătorii mai în vârstă, migranții și cei cu studii mai puține.
Pentru cineva care lucrează azi în Alba, concluzia practică ține de câteva ore pe lună. Un curs online gratuit de alfabetizare digitală, învățarea folosirii unui instrument AI în munca proprie sau o discuție cu angajatorul despre formare la locul de muncă costă puțin acum și pot conta mult peste cinci ani. Aceasta este o concluzie de bun-simț desprinsă din datele raportului, nu o recomandare formulată de OECD pentru cazul individual.
Sursă: OECD (2026), „Skills in the AI age”, OECD Artificial Intelligence Papers nr. 60 Foto: Arlington Research pe Unsplash
