Proiectul monedei digitale europene a trecut de faza discuțiilor. Banca Centrală Europeană (BCE) a selectat 36 de furnizori de servicii de plăți care vor participa la un test practic de douăsprezece luni al euro digital — printre ei Revolut Bank UAB, UniCredit și Deutsche Bank. Faza pilot urmează să înceapă în a doua jumătate a anului 2027.
Companiile au fost alese dintre peste 50 de candidați și provin din 16 dintre cele 21 de state din zona euro. Potrivit BCE, numărul mare de aplicanți arată că sectorul privat vrea să împingă activ acest proiect — un semnal important, pentru că un instrument de plată fără bănci și fără procesatori care să îl accepte rămâne pe hârtie.
Ce se testează, concret
La test participă angajați ai BCE și ai aproape tuturor băncilor centrale naționale din zona euro; excepțiile sunt Malta și Bulgaria.
Utilizarea va fi deliberat banală: plăți la comercianți online, dar și în cantinele și restaurantele instituțiilor participante. Este exact tipul de tranzacție de zi cu zi pe care o monedă digitală trebuie să o rezolve fără fricțiune ca să aibă vreo șansă de adopție.
Versiunea testată va corespunde, tehnic și funcțional, în mare măsură modelului prevăzut în proiectele legislative aflate acum în lucru. Un detaliu esențial: în faza pilot, euro digital nu are statut de mijloc legal de plată. Este un test, nu o lansare — nimeni nu va fi obligat să îl accepte, iar rezultatele urmează să fie folosite pentru ajustarea proiectului final.
Ce este, de fapt, euro digital
Confuzia cea mai frecventă este cu criptomonedele. Euro digital nu are legătură cu ele: nu fluctuează, nu se „minează”, nu depinde de o piață speculativă. Este moneda emisă de banca centrală — aceiași euro din portofel — într-o formă electronică emisă direct de BCE, nu de o bancă comercială.
Diferența față de banii pe care îi aveți deja în cont e mai subtilă, dar contează. Banii din contul curent sunt o creanță asupra băncii comerciale; dacă banca intră în faliment, sunt acoperiți de scheme de garantare până la un plafon. Euro digital ar fi, ca și bancnotele, o creanță directă asupra băncii centrale.
Al doilea element important: euro digital este gândit ca o completare a numerarului, nu ca înlocuitor. Bancnotele și monedele rămân în circulație — o precizare pe care BCE o repetă constant, pentru că teama de eliminarea numerarului este cel mai puternic argument al criticilor proiectului.
Miza adevărată: dependența de Visa și Mastercard
Aici se află motivul pentru care Europa investește ani și resurse considerabile într-un proiect care, la prima vedere, rezolvă o problemă inexistentă — plățile electronice funcționează deja foarte bine.
Problema nu e funcționalitatea, ci cine controlează infrastructura. Marea majoritate a plăților cu cardul din zona euro trec prin două rețele americane, Visa și Mastercard. Un instrument de plată european, operat de banca centrală, ar reduce această dependență.
A doua motivație, mai recentă, ține de stablecoin-uri — monede digitale private ancorate, în marea lor majoritate, la dolarul american. Răspândirea lor înseamnă că o parte tot mai mare din plățile digitale europene ar putea ajunge să fie decontată într-un activ legat de dolar, emis de companii private din afara jurisdicției europene. Euro digital este, din această perspectivă, un răspuns defensiv.
Această a doua motivație trebuie citită ca o interpretare a contextului, nu ca declarație oficială: BCE prezintă proiectul în termeni de suveranitate a plăților și de reziliență, iar amploarea reală a riscului reprezentat de stablecoin-uri rămâne un subiect de dezbatere între economiști.
Ce urmează și ce înseamnă pentru România
Calendarul este lung. Faza pilot de douăsprezece luni începe în a doua jumătate a lui 2027, iar o eventuală lansare efectivă depinde de finalizarea cadrului legislativ european — încă în negociere. Chiar și în scenariul optimist, euro digital nu ajunge în buzunarele europenilor mai devreme de sfârșitul acestui deceniu.
România nu este în zona euro și nu are, în acest moment, o dată-țintă confirmată de adoptare a monedei unice, așa că euro digital nu va fi un instrument de plată intern pe termen scurt.
Sunt însă două motive pentru care subiectul merită urmărit de aici.
Primul: Bulgaria figurează deja printre cele 21 de state ale zonei euro, chiar dacă banca sa centrală nu participă la acest test. Vecinul de la sud a parcurs, așadar, drumul pe care România încă îl amână — iar diferența de statut monetar între cele două țări devine, treptat, și o diferență de acces la infrastructura financiară europeană.
Al doilea: pentru românii care lucrează, studiază sau își trimit bani din state din zona euro, orice schimbare în modul în care se fac plățile acolo se resimte direct — prin comisioane, prin viteza transferurilor, prin ce instrumente sunt acceptate. Un sistem de plăți european mai ieftin și mai independent ar avea efecte și dincolo de granițele zonei euro.
Sursă: Banca Centrală Europeană Foto: Jonas Leupe pe Unsplash
