Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a publicat luna trecută un ghid despre cum pot fi folosite datele din registrele de emisii și transfer de poluanți (PRTR) pentru analize comparative. Registrele acestea există și în România, sunt publice și conțin, instalație cu instalație, ce a fost eliberat în aer, în apă și în sol.
Am consultat baza de date a Agenției Europene de Mediu, care centralizează raportările transmise de statele membre, și am extras ce se raportează din județul Alba. Rezultatul: 29 de instalații figurează în registrul instalațiilor cu autorizare integrată de mediu, dar doar 17 au depășit vreodată pragurile de la care raportarea unui poluant devine obligatorie. Datele acoperă perioada 2007–2024. Am confruntat apoi cifrele din registru cu studii științifice, cu istoricul sancțiunilor de mediu și cu datele medicale disponibile — iar la final am adunat ce poate face, concret, un locuitor dintr-o zonă cu poluare ridicată.
Roșia Poieni: singura instalație care deversează în apă
Din tot județul, o singură instalație raportează emisii în apă: exploatarea de cupru de la Roșia Poieni, administrată de CupruMin SA Abrud, înregistrată la sectorul „exploatare la zi și cariere”.
Sunt raportate două metale: cupru și zinc, an de an, fără întrerupere, din 2007 până în 2024. Spre deosebire de majoritatea celorlalte raportări din județ, care sunt calculate, aceste valori sunt măsurate.
| An | Cupru (kg) | Zinc (kg) |
|---|---|---|
| 2007 | 15.000 | 6.000 |
| 2010 | 74.000 | 36.000 |
| 2015 | 3.940 | 3.410 |
| 2020 | 19.500 | 12.000 |
| 2022 | 24.200 | 17.100 |
| 2023 | 52.700 | 29.100 |
| 2024 | 10.700 | 9.800 |
Seria completă are 18 ani și nu arată o tendință clară de scădere, ci oscilații ample. Maximul a fost în 2010 — 74 de tone de cupru și 36 de tone de zinc într-un singur an. Minimul, în 2015. Ce iese în evidență este vârful din 2023, al doilea ca mărime din întreaga serie, urmat de o scădere abruptă în 2024.
Datele nu explică aceste oscilații. Ele pot ține de volumul de minereu procesat, de regimul precipitațiilor — care influențează scurgerile din iazul de decantare — sau de modificări în funcționarea instalațiilor. Formulăm asta ca ipoteze, nu ca explicații confirmate: registrul consemnează cantitățile, nu cauzele.
Ce spun sursele independente: Valea Șesei, satul îngropat și râul care a murit de mai multe ori
Cifrele din registru capătă alt relief când sunt puse lângă ce s-a măsurat și s-a întâmplat efectiv pe teren. Deversările de la Roșia Poieni ajung în Arieș prin iazul de decantare Valea Șesei — cel mai mare din România, cu peste 130 de milioane de tone de steril întinse pe circa 130 de hectare. Sub apele lui roșiatice se află fostul sat Geamăna, evacuat începând cu anii 1980; turla bisericii care încă iese din steril a devenit imaginea-simbol a locului.
Un studiu publicat în 2025 în revista științifică Environments (MDPI), pe baza unor eșantionări din tributarii Arieșului, a găsit în Valea Șesei concentrații de cupru între 1,5 și 4,2 miligrame pe litru — de câteva ori peste valoarea-ghid de 2 mg/l pe care Organizația Mondială a Sănătății o recomandă pentru apa potabilă —, alături de zinc, fier și cadmiu în concentrații ridicate. Studiile mai vechi descriu apele iazului drept acide, cu sulfați și metale dizolvate în cantități mari.
Istoricul incidentelor documentate de presă și de organizațiile de mediu este lung: în 2004, Arieșul a fost descris drept „cel mai poluat râu din România”, rămas pe porțiuni fără floră și faună; în 2008 s-a înregistrat o mortalitate masivă de pește; în 2013, o deversare a lăsat în urmă circa 4 tone de pește mort; iar în aprilie 2017, o avarie la o sondă dezafectată a trimis peste 6.000 de metri cubi de steril cu metale grele în Valea Șesei și apoi în Arieș. Atunci, Garda de Mediu a amendat CupruMin cu 100.000 de lei, iar autoritățile au interzis temporar folosirea apei râului „în orice scop” pe secțiunea afectată. Compania a susținut că metalele monitorizate nu au depășit limitele în aval — în timp ce autoritățile locale și organizațiile de mediu au raportat depășiri; ambele versiuni au rămas în spațiul public.
O precizare importantă pentru cititori, verificată la operatorul de apă: apa potabilă distribuită în aval nu se captează din albia Arieșului. Compania de Apă Arieș (Turda–Câmpia Turzii) folosește puțuri de adâncime și pârâul Hășdate. Riscurile realiste pentru oameni țin deci mai puțin de apa de la robinet și mai mult de folosirea directă a râului — adăpat de animale, irigații, pescuit — și de acumularea metalelor în sedimente și în solurile din luncă. Aceasta este o interpretare a redacției pe baza surselor de mai sus, nu o evaluare oficială de risc.
Ocna Mureș: 192.000 de tone de cloruri într-un singur an
Cea mai mare cantitate de poluant raportată vreodată în județul Alba nu vine de la mină, ci de la fostul combinat chimic de sodă calcinată de la Ocna Mureș, înregistrat sub numele GHCL Upsom România.
În 2007, instalația a raportat 192.000 de tone de cloruri deversate în apă. Este o cifră care depășește de aproape o mie de ori orice altă valoare din județ. În 2008 raportarea a scăzut la 42.400 de tone, iar în 2009 la 23.800 — o reducere de opt ori în doi ani.
Aceeași instalație raporta și emisii în aer: 176.000 de tone de dioxid de carbon, 2.100 de tone de amoniac și 150 de tone de oxizi de azot în 2007.
După 2010 nu mai există nicio raportare de poluanți de la această instalație, iar transferurile de deșeuri se opresc în același an. Menționăm că registrul nu consemnează motivul dispariției din raportări — încetarea activității ar fi explicația cea mai firească, dar ea nu rezultă din datele analizate aici.
Cel mai mare emițător de CO2: Kronospan Sebeș
La capitolul emisii în aer, cel mai mare emițător din județ a fost fabrica de plăci din lemn Kronospan Sebeș, cu un maxim de 263.000 de tone de dioxid de carbon în 2009. Valorile au oscilat între 208.000 și 228.000 de tone în anii următori, iar în 2016 au coborât la 104.000 de tone.
După 2016 instalația nu mai raportează emisii de poluanți, deși continuă să raporteze transferuri de deșeuri până în 2024. Explicația — și faptul că Kronospan funcționează în continuare — o detaliem mai jos, în secțiunea despre ce înseamnă, de fapt, dispariția din registru.
Sebeș: un deceniu de dispute în jurul aerului
Registrul E-PRTR nu surprinde poluantul care a scos mii de oameni în stradă la Sebeș: formaldehida, substanță folosită în adezivii pentru plăcile din lemn. În ianuarie 2015, aproximativ 2.000 de persoane au protestat împotriva poluării și a construirii unei noi fabrici de formaldehidă cu capacitate de 60.000 de tone pe an, iar protestele s-au repetat săptămânal luni la rând. Un raport al APM din septembrie 2014 consemnase o depășire a concentrației maxime admise de formaldehidă în cartierul Mihail Kogălniceanu: 0,029 mg/mc, față de limita de 0,012 mg/mc. În 2015, Ministerul Mediului a suspendat procedura de reautorizare și a obligat compania să refacă documentația de mediu — o victorie parțială a comunității, chiar dacă în instanță nu s-a ajuns la o anulare definitivă a vreunei autorizații.
Bilanțul sancțiunilor nu e nici el gol: potrivit datelor Gărzii de Mediu citate de presă, Comisariatul Alba a aplicat Kronospan, în ultimii zece ani, 12 amenzi însumând circa 866.000 de lei. În 2024, presa a relatat și despre o anchetă a procurorilor din Alba pornită de la suspiciuni de raportare distorsionată a datelor de emisii — inspectorii au găsit valori identice repetate la date diferite. În septembrie 2025, un incendiu cu explozii pe platformă a rănit mai mulți muncitori; Garda de Mediu a anunțat atunci că nu s-au înregistrat depășiri ale indicatorilor de calitate a aerului.
Partea bună: Sebeșul este, astăzi, unul dintre puținele orașe mici din România cu monitorizare proprie a aerului. Primăria a instalat în decembrie 2019 o stație automată (amplasată la autogară, cu afișaj public), care măsoară inclusiv formaldehida, iar rezultatele se publică zilnic pe site-ul primăriei. O anchetă PressOne din martie 2025 a semnalat însă limitele sistemului public: formaldehida nu era măsurată oficial de APM Alba, iar în februarie 2025 s-au înregistrat episoade cu pulberi PM10 de până la 188 µg/mc — de aproape patru ori peste limita zilnică de 50 µg/mc.
Ce înseamnă, de fapt, dispariția din registru
Aici trebuie făcută o distincție pe care cifrele singure nu o arată: o instalație poate ieși din registru din trei motive complet diferite, iar concluzia „nu mai poluează” ar fi greșită.
Mai întâi, cadrul legal. Raportarea în registru este obligatorie, dar condiționat. Potrivit Regulamentului european 166/2006, un operator trebuie să raporteze anual doar dacă îndeplinește simultan două condiții: desfășoară o activitate peste un prag de capacitate — de exemplu, o fermă de păsări cu peste 40.000 de locuri — și eliberează un poluant peste pragul stabilit pentru acel poluant. Pragurile sunt fixe: 100.000 de tone de dioxid de carbon pe an în aer, 10 tone de amoniac pe an în aer, 2.000 de tone de cloruri pe an în apă. Sub prag, obligația de a raporta acel poluant dispare — instalația poate ieși legal din registru fără să se fi închis.
Așadar, dispariția poate însemna trei lucruri: firma s-a închis; firma funcționează, dar a coborât sub prag; sau firma nu își respectă obligația de raportare. Pentru cele trei cazuri din județ, răspunsul este diferit — și l-am verificat pentru fiecare.
Ocna Mureș: firma s-a închis. Combinatul de sodă calcinată de la Ocna Mureș și-a oprit producția în februarie 2010, după ce Romgaz a sistat livrarea de gaz metan din cauza datoriilor neplătite; circa 900 de oameni au rămas fără loc de muncă într-un oraș monoindustrial. A urmat insolvența, apoi falimentul, cu datorii de aproximativ 25 de milioane de euro, iar platforma industrială a fost vândută în 2013 și parțial demolată. Firma — fondată în 1896 cu capital belgian Solvay și cu 1.670 de angajați în 1999 — este astăzi radiată. Cele 192.000 de tone de cloruri raportate în 2007 depășeau de aproape o sută de ori pragul de 2.000 de tone, deci dispariția nu are legătură cu vreo coborâre sub prag, ci cu încetarea completă a activității.
Kronospan Sebeș: funcționează. Situația e opusă. Fabrica de plăci din lemn este unul dintre cei mai mari angajatori din zonă: după ce a preluat în martie 2025 gaterul învecinat (fosta Holzindustrie Schweighofer), platforma din Sebeș depășește 1.100 de angajați. De ce nu mai raportează emisii după 2016, dacă funcționează? Cea mai plauzibilă explicație ține de modul în care se contabilizează dioxidul de carbon: o fabrică de plăci arde reziduuri de lemn (biomasă), iar registrul tratează diferit CO2-ul din biomasă de cel din combustibili fosili. Dacă emisia de CO2 fosil raportabil a coborât sub pragul de 100.000 de tone, instalația iese din registru rămânând în funcțiune. Este o ipoteză întemeiată pe regulile registrului, nu o explicație confirmată de companie sau de autoritate.
Fermele Transavia: funcționează. Fermele de păsări de la Oiejdea, Sântimbru și Unirea sunt operaționale și autorizate. Faptul că unele nu mai raportează amoniac după 2022, cu ferma în funcțiune, indică cel mai probabil o coborâre sub pragul de 10 tone pe an — printr-un efectiv mai mic sau printr-un management mai bun al dejecțiilor — ori o schimbare în modul de raportare. Și aici este vorba de o deducție, nu de o cifră confirmată.
Concluzia pentru cititor: registrul arată ce se raportează, nu neapărat ce se emite. O instalație absentă poate fi la fel de bine una închisă, una care și-a redus poluarea sub prag, sau una care pur și simplu nu raportează.
Amoniacul și fermele de păsări: profilul dominant al județului
Structura industrială a județului Alba, așa cum apare în registru, are o particularitate: 12 din cele 29 de instalații reglementate sunt ferme avicole — creștere intensivă de păsări, cu peste 40.000 de locuri fiecare.
Sunt ferme Transavia la Sântimbru, Galda de Jos, Păclișa, Oiejdea, Unirea și Lunca Mureșului, plus Albatros Gold la Crăciunelu de Jos și Triticum la Sebeș. Poluantul raportat este, în toate cazurile, amoniacul eliberat în aer.
Valorile individuale au scăzut în timp — de exemplu, Ferma 3 Sântimbru a raportat 71 de tone de amoniac în 2007 și 31 de tone în 2022. Cumulat însă, amoniacul provenit din creșterea păsărilor este poluantul cu cea mai largă răspândire teritorială din județ, prezent în raportările a peste zece localități.
De ce contează amoniacul dincolo de miros: în atmosferă, el reacționează cu oxizii de azot și de sulf și formează particule fine secundare (PM2.5) — exact categoria de poluant pe care Organizația Mondială a Sănătății o leagă cel mai strâns de boli cardiovasculare și respiratorii. Agricultura generează 94% din emisiile de amoniac ale Uniunii Europene, potrivit Agenției Europene de Mediu, iar fermele intensive sunt principala sursă.
În datele din 2023 apare un tipar care merită semnalat, dar și tratat cu prudență: toate fermele care au raportat în acel an au înregistrat simultan scăderi de 55–65% ale amoniacului, urmate de o revenire parțială în 2024. Simultaneitatea la operatori diferiți sugerează mai degrabă o schimbare de metodologie de calcul decât o reducere reală a emisiilor — dar aceasta este o deducție proprie, pe care registrul nu o confirmă. Ar trebui clarificată de Agenția pentru Protecția Mediului Alba.
Ce spun datele medicale: bolile asociate acestor tipuri de poluare
Un avertisment înainte de cifre: asocierile de mai jos sunt stabilite de organismele internaționale de sănătate pentru expunerea la acești poluanți în general. Ele nu demonstrează îmbolnăviri concrete în județul Alba — pentru asta ar fi nevoie de studii epidemiologice locale, care, cu o singură excepție, nu există.
Particulele fine (PM2.5) — relevante pentru zonele industriale și pentru localitățile cu ferme mari — sunt, potrivit OMS, asociate cu cardiopatia ischemică, accidentul vascular cerebral, bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), cancerul pulmonar, infecțiile respiratorii și diabetul de tip 2; raportul din 2025 al Agenției Europene de Mediu adaugă astmul la copii și, ca element nou, demența. La nivelul UE, EEA atribuie expunerii la PM2.5 peste pragul OMS circa 182.000 de decese premature doar în 2023, iar România se numără constant printre țările cu cele mai mari rate raportate la populație — rapoartele din anii trecuți au estimat pentru țara noastră peste 20.000 de decese premature pe an.
Formaldehida — emisia emblematică a platformei de la Sebeș — este clasificată de Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) în Grupa 1: cancerigen pentru om, pe baza dovezilor privind carcinomul nazofaringian, cu legătură stabilită și cu leucemia. Clasificarea privește expunerea la substanță în sine (mai ales profesională, la concentrații mari); ce concentrații respiră efectiv locuitorii depinde de măsurătorile locale — de aici importanța monitorizării publice.
Cuprul și zincul din apă — cazul Roșia Poieni — au efecte documentate de OMS și de agenția americană pentru substanțe toxice (ATSDR): cuprul peste valoarea-ghid de 2 mg/l provoacă tulburări gastrointestinale acute (greață, vărsături, diaree), iar expunerea cronică poate afecta ficatul la persoanele sensibile; zincul în exces interferează cu absorbția cuprului și poate produce, paradoxal, deficit de cupru cu anemie. Precizarea esențială rămâne cea de mai sus: aceste riscuri privesc consumul apei contaminate, iar apa potabilă distribuită în aval de Roșia Poieni nu provine din albia Arieșului.
Ce știm despre sănătatea populației locale. Singurul studiu epidemiologic oficial dedicat unei zone din județ este cel realizat de Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj, la cererea DSP Alba, pe date din 2011–2013, în contextul disputei de la Sebeș. Concluzia lui — incidența cancerului în Sebeș nu era mai mare decât în alte orașe din județ, iar în cartierul cel mai apropiat de fabrică ratele erau chiar mai mici — a fost puternic contestată de comunitate, care i-a reproșat metodologia. De atunci, în peste zece ani, nicio instituție nu a publicat o reevaluare. Pentru zona minieră Abrud–Lupșa–Baia de Arieș nu există deloc un studiu public de sănătate a populației. Absența acestor studii nu înseamnă absența problemelor — înseamnă doar că nimeni nu le-a măsurat; este, în sine, una dintre concluziile acestei documentări.
Ce pot face locuitorii dintr-o zonă cu poluare ridicată
Recomandările de mai jos sunt compilate din ghidurile OMS, ale agenției americane de mediu (EPA) și din procedurile instituțiilor românești.
1. Urmăriți datele de monitorizare — există și sunt publice. Rețeaua națională de monitorizare a calității aerului publică date în timp real pe calitateaer.ro, inclusiv pentru stațiile din județul Alba (Alba Iulia, Sebeș, Zlatna). Pentru Sebeș, Primăria publică zilnic pe site-ul propriu rapoartele stației automate proprii, inclusiv formaldehida. Un indice ridicat nu e un motiv de panică, ci un semnal de comportament: amânați alergarea sau munca fizică în aer liber.
2. La episoadele de poluare, reduceți expunerea. Ghidurile EPA recomandă: limitați durata și intensitatea efortului fizic afară când indicele de calitate a aerului e ridicat; țineți ferestrele închise la vârfurile de poluare; un purificator de aer cu filtru HEPA reduce măsurabil particulele fine din locuință; măștile de tip FFP2/N95 bine fixate filtrează particulele fine (cele textile, nu).
3. Dacă aveți fântână, testați apa — mai ales în zonele miniere. Laboratorul național al Institutului Național de Sănătate Publică face, la cerere, determinări de metale (plumb, cadmiu, cupru, crom, mangan, zinc) din apa potabilă, la tarife de ordinul a 60 de lei per metal analizat; analize similare se pot solicita și la DSP Alba. Pentru gospodăriile din luncile râurilor afectate istoric de minerit, o analiză la câțiva ani este o precauție rezonabilă — apa de fântână nu trece prin nicio stație de tratare.
4. Sesizați ce vedeți. Poluările vizibile (ape colorate, mirosuri persistente, fum) se sesizează la Garda Națională de Mediu — Comisariatul Județean Alba (în scris, inclusiv pe email, la gardamediu@gnm.ro) sau la APM Alba. Sesizările documentate cântăresc mai mult: notați data și ora, faceți fotografii sau filmări, cereți număr de înregistrare.
5. Cereți datele — aveți acest drept. Legea 544/2001 și Convenția de la Aarhus, la care România este parte, obligă autoritățile să furnizeze informațiile de mediu pe care le dețin: buletine de analiză, rapoarte de monitorizare, autorizații integrate de mediu. Registrul european E-PRTR, pe care se sprijină acest articol, este el însuși public — oricine poate verifica ce raportează instalația de lângă casă.
6. Mergeți la medic cu context. Dacă locuiți în apropierea unei surse mari de emisii și aveți simptome respiratorii persistente, spuneți-i medicului de familie unde locuiți — informația ajută la interpretarea simptomelor și, agregat, la conturarea unei imagini pe care astăzi nimeni nu o măsoară sistematic.
Limitele acestei analize
Le enumerăm explicit, pentru că sunt relevante pentru cât de departe pot fi duse concluziile.
Cifrele de emisii provin din baza de date a Agenției Europene de Mediu, care conține exact ce a raportat România către Comisia Europeană; ele reprezintă cantități raportate de operatori, verificate de autoritatea națională, nu măsurători independente ale redacției. Portalul național de raportare al ANPM agregă datele pe județ, nu pe instalație, deci nu a putut servi ca a doua sursă pentru valorile individuale.
Pentru context am folosit studii științifice publicate, rapoarte ale autorităților și relatări din presă stabilită, citate în text și la final. Acolo unde sursele se contrazic — de pildă asupra depășirilor din 2017 de pe Arieș — am prezentat ambele versiuni. Asocierile medicale citate sunt generale, nu diagnostice locale; singurul studiu de sănătate a populației din județ datează din 2015 și este contestat.
De ce merită să știți că aceste date există
Registrul este public și oricine îl poate consulta. Pentru un locuitor din Abrud, Sebeș, Ocna Mureș, Sântimbru sau Galda de Jos, el răspunde la o întrebare simplă: ce se raportează oficial că iese pe coșul sau pe conducta instalației de lângă mine, și cum a evoluat în ultimii optsprezece ani.
Ghidul publicat de OECD pe 25 iunie 2026 pornește exact de la această idee — că datele PRTR devin utile atunci când sunt comparate în timp și între instalații, nu citite ca cifre izolate. Este ce am încercat să facem aici pentru județul Alba.
Surse: EU Industrial Emissions Portal / baza de date a Agenției Europene de Mediu, OECD — Guide to Using PRTR Data for International Analyses (25 iunie 2026)22/en/pdf), Regulamentul (CE) nr. 166/2006 — E-PRTR, Environments (MDPI) 12(10):389, 2025 — poluarea tributarilor Arieșului, Alba24 — amenda Garda de Mediu CupruMin, 2017, WHO — Copper in Drinking-water, ATSDR — Toxicological Profile: Zinc, American Cancer Society — Formaldehyde (clasificarea IARC), EEA — Harm to human health from air pollution, 2025, OMS — Ambient air pollution: health risks, EEA — Ammonia emissions from agriculture, PressOne — Industria locală și aerul murdar din Sebeș, 2025, Digi24 — studiul de sănătate CRSP Cluj/DSP Alba, 2015, INSP — determinare metale din apa potabilă, EPA — Guide to Air Cleaners in the Home, calitateaer.ro Foto: Delmi / Wikimedia Commons (CC BY-SA 4.0)
