Undeva în Munții Apuseni, într-o peșteră pe care n-o găsești în niciun ghid turistic, trăiește un gândac. Nu are ochi — nu a mai avut nevoie de ei de milioane de ani. Nu a văzut niciodată lumina soarelui. Nu va vedea-o niciodată. Întreaga lui lume este un tunel de piatră umedă, în completă întunecime. Și nu există în niciun alt loc de pe Pământ.
Acesta nu este un scenariu din science fiction. Este realitatea gândacilor cavernicoli din genurile Drimeotus și Pholeuon, endemici absolut în Munții Apuseni. Dintre cele 49 de specii endemice de insecte cavernicole identificate în sistemul de peșteri din România, multe au areale atât de restrânse încât există într-una sau două peșteri. O alunecare de teren, o inundare, o deversare de substanțe chimice infiltrate din suprafață — și specia dispare. Nu se retrage în alt habitat. Dispare definitiv, pentru totdeauna, de pe Pământ. (Sursa: studii publicate în Insects/MDPI și PMC, 2025)
Acvila care a traversat 15 țări fără să știe de granită
Sus, deasupra acestor peșteri, într-un stejar de 90 de ani dintr-o pădure de la marginea Apusenilor, și-a făcut cuib o acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina). În fiecare primăvară, femela depune două ouă. În aproape toate cazurile, primul pui îl ucide pe al doilea înainte ca acesta să se ridice în picioare — un comportament numit cainism, studiat de ornitologi de zeci de ani fără a fi înca pe deplin explicat.
Cel care supraviețuiește va face, în toamnă, prima sa călătorie de peste 6.000 de kilometri: prin Turcia, peste Canalul Suez, prin Africa de Est, până în Africa de Sud. Singur, fără părinți, navigat după instinct. Ornitologii de la organizația Milvus din Cluj au urmărit, prin transmițătoare GPS, un individ numit Arlie, care a parcurs 15 țări și 3 continente într-o singură migratie. Zbura cu 47 km/h deasupra pământului altuia, fără pasaport, fără viză.
Primavara următoare se întoarce. Exact la același copac. Însă copacul de 90 de ani nu mai este acolo.
România găzduiește între 2.000 și 2.300 de perechi de acvile țipătoare mici — 22% din întreaga populație a Uniunii Europene. Carpații roânești reprezintă 20% din populația globală a speciei. În Europa de Vest — Germania, Austria, Cehia, Ungaria — specia a scăzut dramatic sau a dispărut cu totul. Acvila mai există în număr semnificativ tocmai pentru că a mai rămas pădure veche la noi. Iar pădurea veche dispare cu fiecare an, defrișată legal și ilegal. (Sursa: Milvus Group Cluj, Plan Național de Acțiune Aquila pomarina, DoR.ro)
Lostrița: un metru și jumătate de istorie și 52 de kilograme de apă curată
Dacă vrei să știi cât de curată este o apă de munte, caută lostrița (Hucho hucho). Dacă e acolo, apa e bună. Dacă nu e, ceva s-a întâmplat.
Lostrița este cel mai mare salmonid european: până la 1,5 metri lungime, până la 52 de kilograme. Trăiește exclusiv în ape reci de munte, cu fund de piatră, cu oxigen dizolvat în abundență, cu curent puternic. Nu acceptă compromisuri. Temperatura apei care depășește 20°C î îi compromite supraviețuirea. Un baraj care blocăraza un râu îi taie accesul la zonele de reproducere. O singură deversare industrială îi distruge un an întreg de populație tânără.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, lostrița era prezentă în Mureș, Olt, Argeș, Jiu, Lotru. Azi a dispărut din toate aceste râuri. Nucleele stabile au rămas în bazinul Vișeului, pe râurile Ruscova și Vaser din Maramureș, și sporadic în Bistrița Moldovenească. Pescuitul ei este interzis total prin OUG 23/297/2025. Dacă e prinsă din neatenție, trebuie înapoiată imediat în apă. (Sursa: dunare.ro, Wikipedia, Pescar Informat)
278 mg/l când limita era 0,03: povestea râului Ampoi
În iulie 2017, localnicii din aval de Zlatna au găsit sute de pești morți pe râul Ampoi. Apa era verde-albăstruie. Garda de Mediu a prelevat probe și a măsurat concentrația de cupru la punctul de evacuare de pe platforma industrială din Zlatna: 278 mg/litru. Limita legală admisă: 0,03 mg/litru. Cuprul era prezent de aproape 9.300 de ori peste limită.
Dosarul penal deschis de Garda de Mediu a fost închis de Parchet. Motivul: fapta nu avăa „caracter penal”.
Pe râul Arieș, la granița dintre județele Alba și Cluj, au mai apărut sute de pești morți, de data aceasta din cauza apelor de mină scurse dintr-un lac de depozitare din zona minărită. La Baia de Arieș, când fabrica de procesare a minereului a fost închisă, cianurile folosite nu au fost neutralizate. Ele sunt încă acolo, în subteran, în așteptare. (Sursa: Adevărul.ro, Alba24, zlatnainfo.ro)
Peștii morți dintr-o poluare durează o zi pe prima pagină a ziarelor. Ecosistemul afectat durеază zece ani să se refacă, dacă se mai reface.
De ce contează o specie pe care n-ai văzut-o niciodată
Există un răspuns pragmatic: biodiversitatea este infrastructura vie pe care se sprijină agricultura, apa potabilă și aerul curat. Păstrăvul și lostrița semnalizează apa curată pe care o bei. Acvila reglează populațiile de șoareci care distrug recoltele. Gândacii cavernicoli filtrеază materiile organice din sistemul hidrologic subteran.
Dar există și un răspuns care depășește pragmaticul: o specie care a supraviețuit milioane de ani în întuneric, care s-a adaptat la condiții pe care noi nici măcar nu le putem imagina, are o valoare în sine. Dispariția ei nu înseamnă că ceva a eșuat în natură. Înseamnă că ceva a eșuat în noi.
La nivel global, un sfert din fauna sălbatică de apă dulce este amenințată cu dispariția (studiu publicat în 2025). Populațiile medii de vertebrate marine au scăzut cu 50% din 1970. Nu sunt numere abstracte — sunt acvilele care nu mai găsesc stejarul de 90 de ani, lostrițele care nu mai urcă împotriva curentului pe râuri cu apă verde-albăstruie, gândacii orbi care așteaptă într-o peșteră ca nimeni să nu verse nimic deasupra lor.
Parcul Natural Apuseni se întinde pe 75.784 de hectare în județele Alba, Bihor și Cluj. Este la câteva zeci de kilometri de Alba Iulia. Există acolo animale pe care nu le găsești în altă parte. Există acolo ape curate pe care orașele le beau fără să știe. Există acolo păduri care absorb CO₂ și mențin temperatura locală cu câteva grade mai scăzută vara.
Și există acolo un dosar penal închis, niște cianuri ne-neutralizate și o limită de cupru depășită de 9.300 de ori, cu niciun vinovat condamnat.
Semnalarea defrișărilor ilegale: Garda Forestieră Alba sau administrația parcului la parcapuseni.ro.
Surse: Milvus Group (acvila tipătoare); DoR.ro; dunare.ro — lostrița; MDPI/PMC — endemisme cavernicole 2025; Adevărul — poluare Ampoi 2017; Alba24 — poluare Arieș | Foto: Kea Mowat pe Unsplash
