Andy Burnham a preluat luni funcția de prim-ministru al Marii Britanii, după o întrevedere cu regele Charles al III-lea, devenind al șaptelea șef de guvern britanic în cei zece ani scurși de la referendumul privind ieșirea din Uniunea Europeană. Îi succedă lui Keir Starmer, care și-a anunțat demisia în luna iunie.
Cum s-a ajuns aici
Starmer câștigase alegerile generale cu o majoritate covârșitoare în urmă cu doi ani, dar popularitatea sa s-a erodat rapid. Momentul decisiv l-au constituit rezultatele slabe ale laburiștilor la alegerile locale din luna mai, interpretate în interiorul partidului drept un semnal a ceea ce s-ar putea întâmpla la următorul scrutin național dacă Starmer ar continua să conducă formațiunea.
Burnham a candidat fără contracandidat pentru șefia Partidului Laburist, o cursă fără competiție reală care indică o coagulare rapidă a partidului în jurul său după anunțul demisiei.
Cine este noul premier
Andy Burnham este deputat de Makerfield și are o carieră politică desfășurată în două etape distincte.
Prima a fost la Westminster, între 2001 și 2017, când a făcut parte din guvernele conduse de Tony Blair și Gordon Brown, ajungând ministru al sănătății.
A doua etapă a început în 2017, când a fost ales primar al zonei metropolitane Greater Manchester. În această funcție și-a construit reputația națională, devenind una dintre puținele figuri politice britanice cu bază de putere în afara capitalei. Este considerat unul dintre cei mai buni comunicatori ai partidului și are un stil de conducere mai relaxat decât cel al predecesorului său, descris drept auster.
Una dintre primele decizii anunțate înainte de preluarea mandatului a fost renunțarea la proiectul de introducere a cărții de identitate digitale, inițiativă contestată public în perioada guvernării anterioare.
Ce moștenește
Schimbarea de lider nu modifică însă lista problemelor. Noul prim-ministru preia un guvern confruntat cu o creștere economică anemică și cu o criză persistentă a costului vieții, alimentată de războaiele din Ucraina și din Orientul Mijlociu, precum și cu servicii publice suprasolicitate. Datoria publică ridicată îi limitează considerabil marja de manevră bugetară.
Cifra care rezumă instabilitatea politică britanică din ultimul deceniu este chiar cea care îl privește: șapte prim-miniștri în zece ani, într-o țară cunoscută anterior pentru guverne cu mandate lungi. Din 2016 încoace, niciun premier britanic nu a reușit să ducă la capăt un ciclu electoral complet.
Rămâne de văzut dacă Burnham va reuși să întrerupă acest tipar. Poziția sa este, cel puțin la început, mai solidă decât a mai multor predecesori: preia conducerea cu susținerea unui partid care deține încă majoritatea parlamentară obținută în urmă cu doi ani, ceea ce îi oferă timp până la următorul scrutin național. Rezolvarea problemelor economice moștenite depinde însă de factori care depășesc controlul guvernului britanic, între care evoluția prețurilor la energie și situația de securitate din Orientul Mijlociu.
Foto: Wikimedia Commons
