A treia ca ordine de depunere,dupa Nicolae Manolescu si Dan-Mircea Cipariu, adica la 14 august, chiar cu o zi inaintea limitei termenului statutar pentru inscrierea in competitia ce va avea loc in a doua parte a lunii septembrie, candidatura lui Corneliu Leu se pare ca vine din motive mai deosebite decat cele expuse de programele primilor doi. Iata textul prin care cunoscutul scriitor isi argumenteaza si isi expune programul:
Subsemnatul Corneliu LEU, membru al Uniunii Scriitorilor de la infiintarea din anul 1949, imi depun prin prezenta candidatura la alegerile de presedinte din cadrul Adunarii Generale stabilite pentru luna septembrie 2013, rugand sa fiu inscris pe lista de candidati si sa mi se faca publica argumetarea prin urmatorul program pe care il doresc pe cat de succint, pe atat de ferm.
Precizez de la inceput ca este un program de candidatura insolit, decizia mea ne venind nici din veleitati, nici din apetente de conducator. Anterior, subsemnatul am facut o alta propunere: Aceea ca proxima Adunare Generala sa aleaga drept presedinte aceeasi persoana care se afla si la Chisinau in fruntea Uniunii Scriitorilor de acolo, implinind astfel si un deziderat de unitate si o mai veche traditie romaneasca de punere in practica a unui asemenea deziderat. Mi s-a raspuns insa, printr-o amabila scrisoare pentru care ii multumesc actualului presedinte, ca propunerea nu este statutara si, cu toate ca eu am insistat a se face macar cunoscuta propunerea mea, banuind ca exista motive temeinice, chiar si de natura statutara, ca sa nu se faca asta, recurg la dreptul meu individual de a candida.
Tocmai fiind vorba de un program de candidatura, vreau sa-mi asigur confratii ca aceasta depunere a ei nu este deloc un gest formal, deoarece motivele mele au fost temeinice. Ele nu au avut numai caracterul patriotico-traditional mentionat, ci s-au bazat pe niste evidente ale culturii celor doua state romanesti, pe implicarea si pe statutul pe care-l are scriitorul in fiecare dintre ele, pe un atent studiu sociologic al acestui statut care, paradoxal, arata ca la confratii de dincolo de Prut el este mult mai bine consolidat si pus in valoare, ca importanta scriitorului si comunicarea lui cu populatia este mai mare, carostul sau social este si mai bine definit si mai bine valorificat.
In aceste conditii, in ciuda aparentelor ca gestul meu ar fi de a intinde mana pentru ajutorarea si cresterea in importanta a confratilor care, la editurile lor sau la editurile noastre, scriu si publica in aceeasi limba cu noi, fondul acestei propuneri de a aduce in fruntea noastra un om care are experienta de acolo este categoric in favoarea scriitorului din tara noastra care a fost mult marginalizat si care, pentru a se redresa – de ce n-am spune-o?!- chiar si material, dar mai ales moral, ca loc si rost in societate, are nevoie de o gestionare a intereselor lui, asa cum se dovedeste ca mai bine a fost facuta la Chisinau decat la Bucuresti. Aceasta a fost logica mea si, de vreme ce statutar nu pot insista cu aceasta propunere, nu-mi ramane decat calea de a ma angaja eu, tocmai pentru ca, de indelunga vreme, observ acest fenomen si studiez modul cum prezenta civica a scriitorului basarabean este mult mai pregnanta, cum functiile sociale pe care le capata el sunt de mult mai inalta factura, cum chiar viata literara, publicatiile si tipariturile sunt mult mai efervescente decat la noi si, implicit, sunt mult mai mult luate in serios de catre public si, tot de atata vreme, nutresc si pentru scriitorul roman macar o revenire pana la un asemenea statut, daca nu una normala, cum ar presupune adresarea noastra catre 30 de milioane de vorbitori ai limbii romane si pretentiile noastre de existenta europeana.
In acest sens, sunt de acord cu acea mentiune pe care actualul presedinte, confratele nostru Nicolae Manolescu o face in programul sau de candidatura privind „marginalizarea scriitorului”, dar ii prelungesc ideea subliniind ca aceasta marginalizare se produce la noi , mai mult decat in altaparte, atat din motive de degringolada a intregii societati, cat si din pricina unor iresponsabile si, uneori, corupte conduceri din decursul ultimilor 23 de ani, dand exemplul celor 80.000.000 de lei pe care D.R.Popescu ii mentiona existenti in casieria Uniunii si Fondului literar in anul 1989, cand preda conducerea; ca si a faptului ca, intre timp, intreaga arhiva a Uniunii Scriitorilor a disparut.
Sunt absolut de acord si cu cealalta idee a „prezentei scriitorului in spatiul public” si ma angajez nu numai sa o sustin, ci sa vin cu experienta unui om care in acesti 23 de ani a infiintat o fundatie culturala care apoi, devenind miscare populara, a initiat temeinice actiuni educative de emancipare democratica a populatiei si de programe europene incat, prin Hotararea de Guvern nr. 1004 din anul 2004, i s-a acordat statutul de utilitate publica,adica acelasi rang pe care il are in regimul democratic-asociativ si Uniunea Scriitorilor. Dar, as indrazni sa spun, cu ceva rezultate mai evidente, de vreme ce anual organizeaza „Consfatuirea nationala a intelectualilor de la sate”, obtine un ritm ascendent de dezvoltare a unei retele de publicatii culturale din tara si strainatate prin portalul internet www.cartesiarte.ro a carui „Vitrina a editurii on-line” publica volume sub titlul de serie: „Un autor roman in lupta nedreapta cu traducerile de literatura comerciala” si, chiar in prezent, organizeaza printr-o mare manifestare centrala, in retea cu zeci de manifestari in localitati romanesti si altele in comunitatile romanilor din intreaga lume, sarbatoarea Zilei Limbii Romane instituita printr-o Lege promulgata anul acesta, dar initiata acum sapte ani chiar de aceasta Organizatie Neguvernamentala de Utilitate Publica, ce s-a zbatut si a insistat pana cand a vazut-o promulgata. Cu aceasta experienta ma angajez sa reafirm pentru obstea noastra prezenta scriitorului roman in spatiul public, revenind iarasi la observatia mea si subliniind faptul ca, la Chisinau, in ciuda vicisitudinilor prin care trece statul si regimul, ea e mult mai bine servita de conducerea obsteascaa scriitorilor, in vreme ce, aici, de mai bine de 20 de ani ea a fost inhibata de modul in care, conducatorii pe care i-am avut, au descurajat-o exact in masura in care si-au vazut doar de interesul lor propriu.
De acord, de asemenea si cu ideea de „redobandire a demnitatii de breasla”, dar trebuie iarasi sa subliniez ca tot dincolo avem exemplul cel mai apropiat, chiar daca viata scriitoriceasca nu atinge valorile celei din occident. Fapt pentru care, ma angajez ca, prin programul meu de candidatura, sa urmaresc asemenea scopuri ajutandu-ma cu experienta confratilor nostri pe care se vede ca ii invidiez din acest punct de vedere al vietii obstesti de afirmare iar, daca se va ivi prilejul existentei unuia cu mai multa experienta decat mine acolo, iarasi ma angajez sa-i cedez locul fara ezitare.
In ceea ce priveste programul meu de directionare a organizatiei noastre obstesti care este Uniunea Scriitorilor din Romania, acesta se va desfasura prin POLITICI PERMANENTE DE IMBOGATIRE SI MARIRE A PATRIMONIULUI OBSTESC DREPT BUN COMUN CARE TREBUIE SA ADUCA PERMANENTE BENEFICII PERIODICE MEMBRILOR OBSTII. Cu alte cuvinte:
1. Voi cauta cat mai multe cai lucrative si cai care sa puna in valoare opera fiecarui membru, in scopul realizarii unui patrimoniu cat mai bogat al carui scop principal sa fie impartirea lui periodica in cote parti catre fiecare membru, precum in orice forma asociativa cu adevarat democratica.
2. Extragerea din beneficiile acestui patrimoniu, in primul rand, a unei cote obligatorii care se imparte intre toti membrii, si abia apoi, din ce ramane, calcularea de cate salarii se pot oferi pentru angajati si pentru alte cheltuieli ale institutiei.
Aceasta presupune atat instituirea unui management activ facut prima data in mod cat mai voluntar de membrii care se pricep si au initiativa comerciala, stimulati prin scoaterea la concurs a unor programe editoriale, de manifestari publice, de spectacol, de impresariat si altele, cat si impartirea de pe acum chiar si a unor foarte mici beneficii pe care le-ar putea oferi precarul patrimoniu de astazi, cum ar fi cote de gratuitate sau de reducere la casele de odihna sau hotelul construit cu banii nostri; si nu devierea incasarilor in alte scopuri. Oricat de mici ar fi cotele de astazi, chiar aproape simbolice, important este de impus principiul folosirii bunului comun in sprijinul binelui comun al membrilor obstii si nu in alte scopuri, de obicei netransparente, cum se administreaza astazi cheltuielie.
Spre a exemplifica, revin la cele optzeci de milioane de lei pe care D.R.Popescu le lasa in casierie, sub sigiliul care, in mod revolutionar, a disparut: La acea vreme, dollarul american nu era mai mult de 12 -16 lei la cumparare sau tranzactii si 16-24 de lei la vanzare. Impartiti, la cifra ceamai mare, sa zicem la 24lei/1 dollar si rezulta o avere cu care Uniunea Scriitorilor ar fi putut cumpara la un loc uzinele „23 august” si „Republica” si investi in mai multe tipografii. Calculati din nou si veti vedea ca, din venitul acestora, daca ar fi devenit proprietari cum meritau, pentru ca erau bani adunati din munca lor, cei doua mii de membri, ar fi primit dividende cat sa traiasca fericiti cu tot neamul lor. Din pacate, am pierdut acel tren; sau ne-a fost furat; sau ne-a fost impins pe linie moarta. Nu mai intereseaza ce s-a intamplat. Important este sa avem taria sa o luam de la inceput si sa ne organizam o viata obsteasca productiva, ne rezumandu-ne la ceea ce putem smulge de la un stat saracit.
Fapt pentru care imi pun candidatura in acest scop si, fiindca nu am de justificat nereusite trecute prezentand un mare program de viitor, ma opresc aici.
14 august 2013
Corneliu LEU
Sursa: corectnews.com
