Ce rol joacă România în războiul redesenării arhitecturii de securitate a Europei? Va avea vreodată dreptul la cuvânt sau se va mulțumi cu status-ul de periferie a Occidentului?
Sub efectul acestor întrebări vor avea loc în acestă toamnă alegerile prezidențiale din România.
Inflația de candidați, unii consacrați alții îndeplinind strict un rol cantitativ, pentru cea mai importantă funcție din stat duce acesta în derizoriu .
După cum arată sondajele de opinie, cei care contează și care cel mai probabil vor ajunge în finală, respectiv în turul doi al prezidențialelor, sunt Victor Ponta și Klaus Iohannis.
Oricare ar fi opțiunea românilor aceasta trebuie să țină seamă de contextul internațional din imediata vecinatate și de aiurea, precum și de drepturile și mai ales de obligațiile care ne incumbă ca membri cu drepturi depline a structurilor politico – administrative și militare din care facem parte.
Pentru cei cunoscători, dar și pentru cei mai puțin informați ținem să reamintim că nu este pentru prima dată când două mari puteri ale Europei, Rusia și Germania au înțelegeri pe seama țărilor mai puțin influente pe continent.
Pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania fiecare parte semnatară urmarindu-și propriile interesele, se reafirmă și în prezent.
Pe această linie de logică, cu un președinte filo german, în persoana lui Iohannis, cu atibuțiile sale constituționale pe linie de politică externă, România se va alinia la politica externă a Germaniei Angelei Merkel? Interesele Germaniei în estul Europei vor fi implicit și interesele României?
În ceea ce îl privește pe Ponta, ezitările în privința luării unei poziții clare referitoare la agresiunile Rusiei, îl plasează pe acesta în poziția unui potential președinte filo-rus, preocupat de gestionarea relațiilor cu Moscova, admirator al proiectelor megalomanice chinezesti, demne de un veritabil stat totalitar.
Și atunci se pune celebra întrebare: “Eu cu cine votez?”
Criza din Ukraina reprezintă scena pe care se manifestă nevoile și interesele actorilor principali. Pe de o parte SUA se află într-o puternică ofensivă comunicațională cu aliații tradiționali pentru reafirmarea și întărire obiectivelor commune. Pe de altă parte Germania prin Angela Merkel se coordonează cu Rusia lui Putin și, în ciuda insistențelor SUA, realizează forme de negociere din care vrea să excludă partenerul atlantic.
Iată de ce, odată ajunși în acestă poziție ne exprimăm îngrijorarea vis a vis de viitorul politicii noastre externe. În acest contex internațional și pentru a depăși totodată vechea dilema “a răului celui mai mic” credem cu tăriei în necesitatea existenței unei alternative viabile la funcția de președinte a republicii. Un candidat care să aibă exercițiul politicii externe, să aibă oricând posibilitatea unui dialog deschis cu partenerul strategic, SUA, care să înduplece forurile decizionale de la Washington, care să concretizeze generoasele promisiuni făcute de diverși oficiali americani care ne-au vizitat în perioada din urmă, pentru a menține țara ancorată în lumea occidentală, de a implica România în socotelile marilor puteri, de a spori importanța rolului Marii Negre sau a intelligence-ului românesc.
ECCE HOMO! Mircea Geoană, unul dintre puținii cunoscători a hărții intereselor geostrategice ale Rusiei și Americii, ar fi putut oricând constitui o variantă demnă de luat în calcul pentru alegerile prezidențiale. Experiența în diplomație, fiind ambasadorul României la Washington, relațiile la cel mai înalt nivel al administrației americane, perfecta intuiție și cunoștiințele în domeniile geo-strategic și geo-politic l-ar fi recomandat pentru această funcție.
“Fără o politică externă și de securitate robuste și fără fisură, fără o noua politică economică, fără o luptă necruțătoare împotriva corupției și a cauzelor acesteia, fără declanșarea unui adevărat război împotriva sărăciei și nedreptăților din societate, România va continua să fie vulnerabilă. Semnul înzdrăvenirii naționale trebuie să vină de la un Președinte la înălțimea vremurilor, nu calificat la masa verde a sondajelor interne, nu lansat sau retras la un simplu telefon de la Cotroceni”, afirmă pe blogul său Mircea Geoană.
“Pentru ca România să fie contributor net e nevoie de o diplomație mai viguroasă și până la urmă mai eficientă. Contribuția noastră principală nu vine din simplul fapt că suntem în Afghanistan alături de SUA sau din faptul ca vom avea pe teritoriul național o componentă din scutul anti-rachetă, ci dintr-o anumită credibilitate a angajamentului pro Atlantic“, a mai adăugat Geoană.
