Prezentată public în 1992, Falun Gong a devenit rapid foarte populară în China, fiind inițial susținută inclusiv de către autorități, căci practica era gratis și avea efecte benefice pentru sănătatea practicanților, ceea ce degreva sistemul public sanitar de o mulțime de cheltuieli.

Lucrurile aveau însă să se schimbe în 1999, când regimul chinez a constatat că numărul practicanților Falun Gong era estimat la 70-100 de milioane, mai mare decât cel al membrilor Partidului Comunist. Succesul Falun Gong a îngrijorat regimul, cunoscut pentru toleranță zero față de orice curent de gândire bazat pe alte valori decât lupta de clasă și violența promovate de marxism.

Marele nemulțumit a fost chiar președintele de atunci al Chinei, Jiang Zemin, și, alături de el, câțiva oficiali de rang înalt, deși merită menționat că mulți dintre liderii comuniști nu aveau nicio problemă cu Falun Gong. Din contră, unii dintre ei chiar lăudau public beneficiile Falun Gong.

Cum practica ajunsese mai populară decât Partidul pe care-l conducea, Jiang Zemin a decis eradicarea ei, convins fiind că dacă o va "șterge" de pe fața Chinei acest lucru îi va consolida poziția de lider și va demonstra poporului "supremația" regimului roșu.

Campania contra Falun Gong a început prin calomniere și hărțuire, față de care practicanții au reacționat prin apelul pașnic de la Zhongnanhai. Mai exact, pe 25 aprilie 1999, peste 10.000 de aderenți s-au strâns la sediul central al Guvernului de la Beijing pentru a cere două lucruri: încetarea campaniei de defăimare și eliberarea practicanților arestați abuziv în orașul de coastă Tianjin, acolo unde avusese loc prima acțiune în forță a Securității comuniste împotriva Falun Gong.

Apelul lor a fost unul cum nu se mai văzuse în China: pașnic, civilizat, fără scandări de lozinci și fără manifestări agresive. Imaginile filmate de cameramanii postului ABC au surprins un uriaș grup de chinezi aliniați pe câteva rânduri, în liniște, de-a lungul a doi kilometri, în apropierea Orașului Interzis.

În scurt timp, premierul de la acel moment, Zhu Rongji, a emis un ordin de eliberare a practicanților arestați în Tianjin. Mulțumiți, demonstranții s-au dispersat în liniște, așa cum veniseră. Situația părea rezolvată, iar evenimentul a ajuns pe paginile marilor ziare din întreaga lume, conducerea Chinei fiind lăudată pentru abordarea adoptată. Mai ales că, la ultima mare demonstrație care avusese loc în China în 1989, regimul comunist scosese tancurile contra studenților din Piața Tiananmen.

Începe o persecuție brutală

Liniștea nu a durat însă mult, pentru că Jiang Zemin avea alte planuri. Circa 3 luni mai târziu, pe 20 iulie 1999, liderul Partidului Comunist Chinez (PCC) și-a impus punctul de vedere în fața celorlalți lideri din organismul de conducere a țării și a dispus eradicarea Falun Gong prin orice mijloace. Practica a fost scoasă în afara legii, iar mass-media a declanșat o campanie de demonizare cum China nu mai văzuse de la Marea Revoluție Culturală.

Au urmat violențe de nedescris: arestări, torturi, bătăi, violuri, muncă forțată, sesiuni de spălare pe creier. Totul pentru ca practicanții să renunțe la Falun Gong, la principiile morale în care credeau, și să îmbrățișeze valorile marxiste ale Partidului. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. Marea majoritate a aderenților au refuzat să renunțe la modul lor de viață, căci Falun Gong le îmbunătățise dramatic sănătatea și le schimbase viața în bine.

Așa că Partidul s-a trezit având în custodie o masă uriașă de oameni deloc dornici să se lase "reformați". Și, cu o persecuție care devenea tot mai costisitoare, PCC s-a gândit să-i "valorifice" pe aderenți (oameni foarte sănătoși datorită practicii) lansând ceea ce avea să intre în istorie drept genocidul contra Falun Gong. Concret, pentru a-și finanța campania de exterminare, partidul-stat a început să omoare practicanți aflați în spatele gratiilor, pe scară largă, pentru a le vinde organele pentru profit, așa cum aveau să releve o serie de investigații independente realizate ulterior.

PCC a dezvoltat în scurt timp o industrie macabră - dar înfloritoare - a recoltării forțate de organe. Centrele de transplant au apărut unul după altul pe tot teritoriul țării, a fost implicată inclusiv armata în operațiune, iar regimul comunist a încasat, și continuă să încaseze, cifre cu multe zerouri din uciderea propriilor cetățeni.

Pentru a înțelege amploarea fenomenului e suficient să ne uităm la cel mai amplu raport de investigație publicat pe această temă, din care reiese că, începând cu anul 2000, în China s-au făcut între 60.000 și 100.000 de transplanturi pe an, aceasta în timp ce regimul comunist chinez susținea oficial că efectuează doar 10.000 pe an. Autorii raportului estimează că numărul real al transplanturilor efectuate în 15 ani (perioada acoperită de cercetările lor) trece de 1,4 milioane, din care 1,2 milioane nu au nicio justificare oficială și nu pot fi explicate decât prin existența unei uriașe "bănci" de donatori vii. Iar majoritatea celor sacrificați pe mesele de operații au fost practicanți Falun Gong, cea mai numeroasă populație din centrele de detenție.

Vedeți aici un material video în care sunt prezentate dovezile acestui "genocid medical": https://vimeo.com/234278453

Rezistență pașnică. Dar de neclintit

Deși dictatorul Jiang Zemin voia "să elimine Falun Gong în trei luni" (iar ca urmare a ordinului său aparatul de securitate al celui mai mare regim comunist din lume s-a năpustit cu toată greutatea asupra Falun Gong), intenția lui s-a făcut praf în fața rezistenței pașnice a practicanților. O rezistență pașnică, dar fermă și demnă, care a produs, de-a lungul anilor, unde de șoc în societatea chineză.

Ca urmare a acțiunilor de informare a publicului larg despre crimele comise de regim mulți chinezi au reușit să vadă dincolo de propaganda oficială împotriva Falun Gong. Ba chiar unii care participau într-un fel sau altul la persecuție s-au oprit din a colabora cu regimul criminal. De la oficiali de rang înalt, la gardieni sau polițiști, mulți și-au reconsiderat poziția și au luat partea dreptății. Șocul aflării adevărului pe scară largă a determinat un curent imens de demisii din Partid și din organizațiile sale afiliate.

Iar lucrurile nu s-au oprit aici. De-a lungul acestor ani de durere și crime, practicanții din China nu doar că n-au renunțat la convingerile lor, ci s-au mobilizat și au făcut eforturi peste eforturi pentru a dezvălui și comunității internaționale atrocitățile ce au loc în China comunistă și a contribui la stoparea lor. Sprijiniți de colegii lor din întreaga lume, precum și de alți oameni cu inimă bună din toate păturile societății, aderenții Falun Gong au adus la cunoștința opiniei publice internaționale crimele pe scară largă comise de regimul de la Beijing. Astfel, s-au făcut pași importanți în limitarea atrocităților.

Atât Parlamentul European, cât și Congresul SUA au adoptat în mod repetat rezoluții care condamnă recoltarea forțată de organe din China și au cerut încetarea crimelor. În același timp, o serie de state au luat atitudine împotriva fenomenului și au introdus în legislație restricții menite să îl combată. Cu toate acestea, pentru că influența regimului comunist chinez la nivel global este semnificativă, genocidul rămâne încă insuficient adresat, mulți preferând să închidă ochii la crime.

În pofida tuturor eforturilor, persecuția din China încă nu s-a sfârșit. Din 1999 până în prezent, milioane de aderenți ai mișcării Falun Gong și-au pierdut viața și alții continuă să fie uciși (inclusiv pentru organele lor). Tocmai de aceea, demersurile pașnice pentru stoparea crimelor rămân de importanță vitală.


Vedeți în continuare unele dintre cele mai recente luări de poziție vizavi de recoltările ilegale de organe de la practicanți Falun Gong în China:

- Rezoluția Parlamentului European din 5 mai 2022 privind rapoartele referitoare la recoltarea continuă de organe în China (2022/2657(RSP)) https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2022-0200_EN.html.

- Hotărârea din 17 iunie 2019 a Tribunalului Independent privind Recoltarea Forțată de Organe de la Prizonieri de Conștiință în China, tribunal constituit la Londra https://chinatribunal.com/final-judgment/;

- Rezoluția Parlamentului European referitoare la recoltarea de organe în China (2013/2981(RSP)), adoptată la data de 12 decembrie 2013

https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-7-2013-0603_RO.html?redirect

- Rezoluția Camerei Reprezentanților, S.U.A., nr. 343/2016 https://www.congress.gov/bill/114th-congress/house-resolution/343/text

- Declarația 0048/2016, adoptată de Parlamentul European la 27 iulie 2016 https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/DCL-8-2016-0048_EN.pdf;

- Declarația Comună pentru încetarea persecuției împotriva Falun Gong, semnată de peste 600 de politicieni din 32 de țări cu ocazia zilei de 20 iulie 2020 https://faluninfo.net/over-600-lawmakers-from-30-countries-call-for-end-to-persecution-of-falun-gong/;

Mai multe informații: https://ro.FalunInfo.eu sau https://ro.ClearHarmony.net