Dorinte si voluptati in epoca victoriana
- Published in Social - Administratie
Muzeul „Jacquemart-André” din Paris gazduieste, pana in 14 ianuarie 2014, expozitia “Dorinte si voluptati in epoca victoriana”, care introduce vizitatorul in cercul pictorilor Lawrence Alma-Tadema, Edward Burne-Jones sau Frederic Leighton, care au facut din frumusete o arta de a trai, informeaza Cotidianul.ro.
O ploaie de trandafiri sau mai curand o avalansa, gramezi de petale ce se revarsa dintr-un val deschis brusc peste personajele care nu par sa realizeze ce destin le-a faurit gazda lor imperiala.
Cunoastem, din scrierile vechilor autori, viata lui Heliogabal, imparat si Preotul Soarelui care, in secolul al III-lea, a domnit aupra Romei timp de cativa ani. Acest imparat foarte tanar a fost detestat pentru moravurile sale depravate, dar si pentru gusturile sale scandalos de costisitoare si pentru cruzimea rafinata, despre care episodul trandafirilor ne da o idee: convivii care se rostogolesc cu voluptate in acest ocean de flori vor pieri, in realitate, sufocati de ele.
Tabloul lui Alma-Tadema este unul dintre marile simboluri ale picturii victoriene, din momentul in care se dezvolta “Aesthetic Mouvement”, in anii 1860-1890.
La drept vorbind, “Estetismul” este mai putin o miscare, in sensul gruparii organizate a unor artisti care impartasesc aceleasi idei si aceeasi conceptie artistica, cat un curent de sensibilitate, o mutatie a gustului, operata de artistii revoltati impotriva mizeriei si urateniei ce insotea dezvoltarea industriala a Angliei victoriene, devenita prima putere mondiala.
Fie ca erau poeti, ca Algernon Swinburne, sau pictori ca Jame McNeill Whistler, Frederic Leighton, George Frederic Watts, Albert Moore, John Williams Waterhouse, Lawrence Alma-Tadema sau Edward Poynter, artistii pretindeau sa celebreze cultul frumusetii, considerate un antidot spiritual la relele societatii ultramateriale. Ei se situeaza astfel in siajul scriitorilor si poetilor francezi, partizani ai artei pentru arta, de la Théophile Gautier la Baudelaire, si a Prerafaelitilor, dintre care unii, ca Dante Gabriel Rossetti, John Everet Millais sau Edward Burne-Jones, devin figuri simbol ale noului curent.
Epoca victoriana, cu uzinele ei din caramida, cu capitala Angliei apasata de smog, cu o regina care nu suradea niciodata si cu puritanismul ei inhibant, i-a determinat pe pictori sa adopte un registru opus, cu efecte dulcegi, cu opere tot atat de grandilocvente pe cat erau de lugubre uzinele. Iar personajul central al acestei estetici este evident femeia, devenita o eroina, o zeita chiar, intr-un univers care oscileaza intre Antichitate, Evul Mediu si Orientul povestilor din “1001 de nopti”.
Mai intai violent criticati de Royal Academy, care propovaduia valorile nationale, acesti pictori au cunoscut, incepand din 1875, un succes din ce in ce mai mare, mai ales datorita crearii, in 1877, a “Grosvenor Gallery”, care expunea exclusiv operele lor intr-un cadru sofisticat evocand o resedinta particulara.
Influenta lor s-a extins de la artele plastice la cele decorative si la arhitectura de interior. Frumusetea nu trebuia sa se limiteze numai la operele de arta propriu-zise, ci sa se rasfranga asupra tuturor aspectelor vietii, de la mobilier la obiecte utilitare, editii de carte, haine si chiar modul de existenta.
William Morris, care s-a ilustrat in reinnoirea artelor aplicate, Frederic Leighton sau Dante Gabriel Rossetti au facut din casele lor adevarate opere de arta imitate foarte repede de membrii mai cultivati ai marii burghezii industriale care cumparau sau chiar comandau operele lor.
S-a nascut astfel moda “casei frumoase” concepute si decorate dupa modelul caselor artistilor. Expozitia “Frumusete, morala si voluptate in Anglia lui Oscar Wilde”, deschisa in 2011-2012 la “Musée d’Orsay”, acordase un spatiu larg artelor decorative in sanul Miscarii Estetice.
Sub bagheta comisarului expozitiei, Veronique Gerard-Powell, actuala expozitie se concentreaza asupra picturii, cu tablouri apartinand exclusiv mexicanului Perez Simon. Muzeul “Jacquemart-André” a expus deja bogatul fond de pictura spaniola al acestei colectii. Fondul de arta victoriana este si el exceptional si, probabil, cel mai important din afara Marii Britanii, cuprinzand opere-far, ca faimoasa pictura “Trandafirii lui Heliogabal”.
In tabloul lui Alma-Tadema, victimele, inainte de a pieri, inoata in trandafiri ca intr-un ocean de voluptati si, fara indoiala, aceasta “baie florala” evoca metaforic orgiile imparatului.
Pudica societate victoriana a fost la inceput socata de operele Estetismului, pe care le-a considerat imorale. Si, fara indoiala, una dintre componentele acestor opere este senzualitatea figurilor, erotismul uneori abia voalat al temelor. La fel se inampla in Franta, la unii pictori academici, ca Gérôme, Bouguereau sau Rochegrosse. Dar, spre deosebire de Franta, Marea Britanie nu avea traditia picturii “libertine”, iar nudul era rar. Or, femeia devine tema centrala a estetismului, fie ca este figurata lasciva sau casta, visatoare, nud sau acoperita cu valuri transparente, mostenitoare a statuarei grecesti, dar cu figurile unor persoane reale, care erau muzele artistilor. In afara de portrete, unde sunt ceva mai putin idealizate, aceste femei nu sunt niciodata figuri reale, ci eroine din literatura, din povestile ciclului arthurian sau din teatrul lui Shakespeare, din povesti si legende, ca in cazul “Andromedei” lui Poynter, un nud de o forta remarcabila mai ales in contextul englezesc.
Cu o cultura clasica remarcabila, marea burghezie a epocii era pasionata de descoperirile arheologice din Grecia si din Italia. Cele mai frumoase piese au imbogatit colectiile de la “British Museum”, uimind publicul londonez. Rafinamentul decorurilor descoperite in sapaturile din Roma sau din Pompei a creat nostalgia unei varste de aur, a unei lumi antice traind in lux si placeri in peisajele scaldate de soare. Este revizitata acum de artisti o Antichitate visata, mai curand decat Evul Mediu atat de drag Prerafaelitilor. O Antichitate visata, dar care se doreste exacta din punct de vedere arheologic. Intregul decor, mobilierul, accesoriile, costumele sunt copiate minutios dupa vestigiile studiate in salile de la “British Museum”. Ceea ce nu inlatura intotdeauna unele incongruente socante. In “Cvartetul” de Albert Moore, folosirea instrumentelor moderne de catre muzicienii invesmantati “à l’antique” este de-a dreptul ridicola, ridicol compensat, e adevarat, de adevaratele tentatii ale tabloului, cum ar fi posterioarele abia drapate ale ascultatoarelor.
In alt registru, in pictura “Tinere grecoaice adunand pietricele la malul marii”, de Leighton, uluiesc maiestatea pozelor si volumele monumentale demne de zeite, evident deplasate si pompoase in raport cu actiunea minora.
De la pompos la pompieristic nu este decat un pas si acesti “Olimpieni”, cum erau numiti unii dintre pictorii Estetismului, l-au facut foare bucuros. Asa cum s-a intamplat si in Franta, multe opere ale acestei miscari au fost ulterior ascunse in depozite, considerate un trecut de-a dreptul rusinos pentru istoria artei tarilor respective.
Din ultimul sfert al secolului trecut, ele au fost insa scoase la lumina si cota lor n-a incetat sa creasca. “Heliogabal”, cumparat in 1993 de Perez Simon, a constituit un recod de pret la acea vreme pentru pictura victoriana care atinge astazi sume exorbitante.
Pictura victoriana este in curs de reabilitare de peste 20 de ani. Toate muzeele, mai ales cele din provincie care poseda un numar mare de astfel de opere, le etaleaza acum pe simeze. Ultimul mare Alma-Tadema pus in vanzare la Sotheby’s in 2010 a depasit 35 de milioane de dolari.
Expozitia “Dorinte si voluptati in epoca victoriana” va fi itinerata anul viitor la Roma, la “Chiostro del Bramante”, din februarie pana in iunie, apoi la Muzeul “Thyssen-Bornemisza” din Madrid din iunie pana in octombrie.
Sursa: corectnews.com