Patru premieri si o ''lovitura de stat'' tacuta data UE

Patru premieri si o ''lovitura de stat'' tacuta data UE Sursa imagine: telegraph.co.uk

Luni, in statiunea Harpsund, la resedinta de vara a premierului Suediei, se decide soarta lui Jean-Claude Juncker, cel care obtinut votul cetatenilor europeni pentru a conduce executivul UE in urmatorii cinci ani, dar si soarta institutiilor UE in ochii cetatenilor, informeaza Cotidianul.ro.

Cei care vor hotari cat de putin trebuie sa conteze votul popular si legitimitatea democratica a institutiilor europene nu sunt toti sefii de stat sau de guvern din UE, ci doar sefii executivelor din Germania, Marea Britanie, Olanda si Suedia, respectiv Angela Merkel, David Cameron, Mark Rutte si Fredrik Reinfeldt. Vorbim aici chiar despre doua state care pot decide asupra celor mai delicate politici UE, dar nu au adoptat moneda euro, iar unul dintre ele (Marea Britanie) nu face parte nici din Spatiul Schengen si este cel mai eurosceptic membru UE.

Ultimii trei sunt cei mai vocali lideri europeni impotriva numirii la conducerea Comisiei Europene a candidatului propus drept cap de lista de catre familia politica din care face parte. Nici Angela Merkel nu a sustinut procedura ”capului de lista”, cedand doar la presiunea popularilor europeni, in vederea obtinerii unei mai mari legitimitati democratice pentru executivul UE.

”Merkel va fi intr-o pozitie dificila cand va veni vorba de Juncker. Se stie bine ca el nu e candidatul ideal. Ea ar fi preferat-o pe Christine Lagarde si nu doreste sa-l izoleze pe Cameron in aceasta chestiune importanta. Dar pe de alta parte, ea va trebui sa-l sustina pe Juncker, dupa cum a promis”, spune Michael Wohlgemuth, director al Open Europe.

Alti analisti considera ca nu a trecut vremea suprizelor. Daca pana acum se vorbea doar despre Juncker (fost premier al Luxemburgului) sau despre actualii premieri din Danemarca sau Finlanda, nu este exclusa o retragere de buna voie a luxemburghezului si aparitia unei candidaturi noi. Cine? Chiar gazda Fredrik Reinsfeldt, care va pierde aproape sigur alegerile din Suedia, din septembrie. ”Nu este foarte probabil, dar nu este imposibil sa fie viitorul presedinte al Comisiei Europene”, spune analistul politic Ulf Bjereld.

La mini-summitul de luni, Reinfeldt, a aruncat buzduganul inca de dimineata, printr-un interviu publicat de Financial Times, in care pune la indoiala legitimitatea procedurii alegerii presedintelui comisiei ca urmare a votului popular. ”Nu suntem in favoarea acestei idei, pentru ca aceasta ar face imposibil sa ne gandim la un alt candidat si pentru ca astfel ar fi exclusi foarte multi potentiali presedinti ai Comisiei Europene”, a spus Reinfeldt.

Oricare ar fi insa motivatiile premierilor din Olanda, Marea Britanie sau Suedia de a se impotrivi fie procedeului de nominalizare, fie pur si simplu lui Jean-Claude Juncker, Angela Merkel este personajul cheie. Fara ea, niciun sef de guvern din UE ce se opune lui Juncker nu poata obtine asa-numita minoritate de blocaj in cadrul Consiliului European. Procedura minoritatii de blocaj, prevazuta in tratatele europene, nu a fost niciodata folosita la alegerea presedintelui Comisiei Europene, deoarece, de fiecare data s-a ajuns la un gentlemens agreement in vederea gasirii consensului. Acum insa, incapatanarea Marii Britanii poate duce la un blocaj.

Cu alte cuvinte, dupa cum scrie Suddeutsche Zeitung, cel mai important accesoriu pe culoarele institutiilor de la Bruxelles este in aceste zile nu legitimatia de deputat obtinuta prin votul a sute de mii de cetateni europeni, ci carnetelul pe care sunt notate voturile pe care fiecare tara le are in cadrul Consiliului European.

Asadar iata cum functioneaza democratia europeana in cifre. In cadrul Consiliului European, fiecare sef de stat sau guvern are la dispozitie un numar de voturi, in functie de populatia tarii pe care o reprezinta. In total sunt 352 de voturi. Minoritatea de blocaj este de 93 de voturi, care trebuie sa vina din cel putin patru state membre, care sa reprezinte, totodata, 35% din populatia UE. Si acum, iata la ce se reduce votul alegatorilor europeni, existenta lor, politicile la care sunt supusi de catre guvernanti sau de catre Bruxelles: Germania, Franta, Italia, Martea Britanie – cate 29 de voturi; Spania si Polonia – cate 27 de voturi; Romania – 14 voturi;. Olanda – 13 voturi; Belgia, Cehia, Grecia, Unaria, Portugalia – 12 voturi; Bulgaria, Austria, Suedia – 10 voturi; Croatia, Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia, Finlanda – 7 voturi; Estonia, Letonia, Luxemburg, Cipru, Slovenia – 4 voturi; Malta – 3 voturi.

Aceasta este o adevarata ”lista a adevarului”, la care diplomatii de pe culoarele Bruxelles-ului se uita cu aceeasi privire plina de durere precum Laocoon incolacit de serpi, scrie Suddeutsche Zeitung.

Intersele merg insa mult mai departe de numirea unui presedinte al Comisiei Europene. Targurile ”democratice” de la Bruxelles si Berlin se fac si pentru numirea unor comisari cu portofolii foarte importante, precum Energia (mai cu seama in contextul crizei din Ucraina si al propunerii constituirii unei piete comune a energiei), Comertul (in contextul negocierilor pentru crearea pietei unice transatlantice, intre UE si SUA, si al interselor uriase ale marilor companii), pentru numirea succesorului lui Herman Van Rompuy in fruntea Consiliului European, sau al Catherinei Ashton in fruntea diplomatiei UE.

Avand in vedere cat de putin a contat, in cele din urma, votul electoratului european si cat de dura este lupta intre guvernele nationale din UE, comparativ chiar cu ultimele alegeri europene, Suddeutsche Zeitung concluzioneaza ca la Bruxelles se poate vorbi de o ”lovitura de stat” pasnica, prin care se stabilesc noi reguli ale dominantei in cadrul Consiliului European si ale manifestarii puterii marilor state in cadrul tuturor institutiilor UE.

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

back to top