HOREA LA VIENA - Exponatul lunii februarie
- Published in Cultura
Cei mai avizaţi în domeniul musical, sunt convins că, ştiu că titlul meu reprezintă denumirea unei piese al celebrei trupe rock a anilor ‘70 de pe meleagurile mioritice, Phoenix.
Însă motivaţia reală a alegerii lui nu constă în dorinţa mea de a promova albumul sus menţionat, pentru cei mai puţin informaţi sau de a reîmprospăta memoria celor pasionaţi de domeniul muzical, ci el este determinat de evoluţiile politice recente din diferitele zone ale “bâtrânului continent”.
Să fiu mai explicit. Avem o Grecie, veche şi de bază membră a structurilor euro-atlantice, care s-a pliat în alegerile din duminică trecută pe promisiunile cu iz populist ale unui zgubilitic.
Problema este că abia declarat învingator, personal cred că încă nici nu s-a uscat bine cerneala de pe procesele verbale de constatare a rezultatelor alegerilor de duminică, şi îşi declară în cadrul unor intervenţii televizate, intenţiile pe linie de politica internă şi externă.
Și dacă cineva s-ar fi aşteptat să continue politica de reafirmare şi întărire a parcursului european al Greciei, va fi profund dezamagit. Se fâstâceşte precum o fată mare, făcând ochi dulci Rusiei.
Pentru cei dintre dumneavoastră care pentru sezonul estival 2015 v-aţi făcut planuri de a-l petrece pe litoralul elen, îmi permit să vă dau un sfat, în sensul de a dobândi niscaiva cuvinte ruseşti din fondul de bază al limbii sau, poate, aplelaţi la cunoştiinţele în domeniu ale părinţilor sau chiar ale bunicilor, de la caz la caz.
Pentru o atrare situaţie, fi-e-mi permisă observaţia plină de reproş, în popor există un proverb “pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti” cu referire evident la atitudinea Aliaţilor din Al doilea Război Mondial, mai precis la trasarea sferelor de infuenţă pe continent, ei preferând Grecia în detrimentul României.
Situaţia este destul de complicată pentru spaţiul carpato danubiano- pontic în perioada următoare. Poziţia noastră este ameninţată de jocul abject al Ungariei şi Bulgariei, culmea culmilor şi ele membre NATO şi EU, care dau primele semne de interes la acţiunea de “amuşinare” a Rusiei în zonă.
Poate nu ar fi lipsite de eficenţă câteva mişcări mai energice, gen Jackie Chan, ale organismelor suprastatale mai sus menţionate, aşa cum face un părinte responsabil cu pruncul ajuns la vârsta pubertăţii şi care, timid, încearcă primele evadari de la rigorile stabilite.
La Moscova este binecunoscută ostilitatea poporului român şi relativa independenţă, din totdeauna, a forţelor politice de la Bucureşti la tot ce vine de la “ruşi” ( “De la ruşi vine ploaia” – Proconsul).
În acest context geo-politic creat, riscul pentru Romania îl reprezintă o implozie. Da, da, termenul este corect.
Privatizările obscure, ei le-au spus strategice - din “anii de sus ai gloriei lor” - “Amintire cu haiduci” Valeriu Sterian, din era Ion Iliescu, Petre Roman, Mugur Isărescu, Adrian Năstase etc., fără ca acestea să fie verificate printr-un filtru, ne pot fi fatale acum prin simplul fapt al concentrării unor active importante în mâna unor cercuri financiare care îşi trag seva din Rusia.
Problemele sociale, frământările interne, o clasă politică aservită mai de grabă intereselor mărunte, personale şi de grup, fac România mai vulnerabilă.
Ca să încheim totuşi într-o notă optimistă, concluzionăm prin a îndemna publicul cititor la o fraternizare cu idealurile democraţiei, statului de drept, a valorilor europene şi euro-atlantice, pentru a consolida ceea ce atât de greu am obţinut.
OVIDIU CUNŢAN